— Plecaţi dracului de aici! strigă cineva.
Apoi:
— Eşti bine, Dina?
119
Un băiat râse şi alţii i se alăturară. O fată chicoti şi spuse:
— Hai, băieţi! Lăsaţi-o în pace!
Bătăile inimii lui Lilly se înteţiră iar. Ce se întâmpla? Ce păţise Dina, jumătatea de fată vie? Încercase cineva să-i facă vreun rău?
Câteva secunde mai târziu, un grup de adolescenţi se repezi în spaţiul destinat publicului. Băieţii hohoteau şi se loveau în joacă cu pumnii peste braţe, în vreme ce fetele râdeau pe înfundate. Erau îmbrăcate în rochii cu mâneci bufante, iar una dintre ele purta o beretă roşie peste buclele lungi şi blonde. Băieţii aveau pantaloni cu manşete şi cămăşi impecabile. Aveau ochii roşii şi sticloşi, ca ai lui tati atunci când bea prea mult whisky. Undeva, o femeie plângea. Să fi fost Dina? Oare ce-i făcuseră adolescenţii? În clipa următoare, fata cu beretă roşie o văzu pe Lilly şi se opri.
— La naiba! exclamă tânăra. Uitaţi-vă la ea! Chiar o fi făcută din gheaţă?
— Neah! spuse un băiat. E vopsită în alb.
— Până şi pe păr? întrebă fata cu beretă.
— E o perucă, zise băiatul.
— Cică vine de pe o altă planetă, interveni un al doilea băiat. Ce prostie!
— Totuşi, e oarecum drăguţă, spuse una dintre fete.
Cea cu beretă se strâmbă.
— Mie mi se pare hidoasă.
O altă fată strâmbă din nas.
— Şi pute pe deasupra.
— Arată ca un hoit, zise fata cu beretă. Poate că de asta pute.
Fetele izbucniră în râs, iar primul băiat se apropie şi apucă funia din faţa scenei lui Lilly.
— Eşti vie, pocitanie?
Lilly clipi către el. Nu ştia ce să facă. Broboane de sudoare începură
să i se prelingă pe gât şi pe spate. Până să-şi dea seama ce se petrecea, băiatul se aplecă pe sub frânghie şi urcă pe scenă. Lilly făcu un pas înapoi, dar tocurile i se agăţară de rochie.
— Glory! strigă ea.
Băiatul surâse plin de sine şi întinse mâna către părul ei.
— Ăsta e adevărat, ciudato?
120
Peretele de pânză dintre podiumuri fu smuls într-o parte şi Glory se repezi pe scena lui Lilly, cu chipul schimonosit de furie.
— Ieşiţi dracului de aici! urlă ea.
Băiatul sări jos, se târî pe sub funie şi se alătură prietenilor săi, care râdeau isteric. Dar în loc să plece, adolescenţii se retraseră către peretele din fund, arătând cu degetul şi bătându-şi joc de cele două.
— Întoarceţi-vă în peştera voastră, pocitaniilor! strigă băiatul care urcase pe scenă.
— Da, ciudăţenii urâte! ţipă fata cu beretă.
Începu să scandeze, urmată de ceilalţi:
— Ciudăţenii, ciudăţenii, ciudăţenii! Ciudăţenii urâte şi proaste!
Celălalt perete dintre scene se dădu la o parte, iar Rosy şi Ruby scoaseră capetele.
— Ai păţit ceva, Lilly? întrebă Rosy.
— Lăsaţi-o în pace! ţipă Ruby către adolescenţi.
Aceştia n-o luară în seamă, continuând să râdă şi să scandeze. Apoi băiatul care urcase pe scena lui Lilly se aplecă, prefăcându-se că-şi leagă şireturile. Când se îndreptă, pe faţa lui apăru o expresie ciudată, un rânjet crud şi totuşi, neliniştit. Tânărul ridică braţul şi azvârli cu ceva către scenă. O mână de ţărână udă o lovi pe Lilly în piept şi i se împrăştie pe rochia albă, în vreme ce bucăţi de iarbă îi aterizară în păr. Un alt băiat i se alătură primului, râzând în timp ce întindea mâna pentru a mai lua pământ. Dar în locul noroiului, el culese rahatul de câine şi îl aruncă spre Lilly. O bucată mare o nimeri deasupra unui ochi şi i se scurse pe nas. Fata îşi scăpă sceptrul şi rămase înmărmurită, cu mâinile ridicate, cu pleoapele strânse şi gura închisă, neştiind sigur dacă ar trebui să fugă sau să ţipe. Duhoarea mizeriei de câine o făcea să icnească.
Râsetele adolescenţilor amuţiră şi în tăcerea care se lăsase brusc, una dintre fete zise:
— Oh, Doamne, ăla-i rahat de câine?