— Da, ştii cum să te porţi cu ei. Întotdeauna am avut părerea asta.
Dar încep să cred că ştii cum să te porţi cu toate animalele, mai ales după ce-ai făcut cu zebra aia.
Fata zâmbi. Ideea o bucura.
Când se îndepărtară suficient, încât să nu mai poată fi văzuţi din tren, Cole mări flacăra felinarului, conducându-i pe Lilly şi pe elefanţi peste o mică bermă, apoi coborând către marginea eleşteului înconjurat de iarbă, papură şi zone de pietriş. Dincolo de apă, terenul se înălţa îndeajuns, încât să-i ascundă de oricine s-ar fi putut uita prin ferestrele fermei.
— Eşti sigur că nu-i niciun pericol? întrebă Lilly.
Cole dădu din cap.
— Azi-dimineaţă, după ce am luat apă din eleşteu, am venit să înot în el. E adânc, curat şi cred că se alimentează dintr-un izvor.
Aşeză felinarul pe un bolovan. Elefanţii mai bătrâni nu stătură pe gânduri. Flossie, Petunia şi Pepper culcară la pământ un petic de papură şi intrară în eleşteu, biciuindu-l cu trompele. Mizeria şi praful începură să li se scurgă de pe trupuri, acoperind apa cu o peliculă
maronie. Jojo îşi cufundă picioarele din faţă, dar şovăi. Elefanţii adulţi se afundară tot mai mult, până când apa le ajunse aproape de ochi, iar spinările cocoşate li se transformară în mici insule muntoase.
Flossie şi Petunia se lăsară la fund, scoţându-şi la suprafaţă doar trompele. Pepper şi-o ridică pe a ei, îşi suflă o ploaie de stropi maronii pe cap şi pe spate, după care fornăi către Jojo, ca şi cum l-ar fi îndemnat să intre. Puiul se porni spre ea, iar când apa îi atinse burta, îşi îndoi genunchii şi plonjă, pentru a răsări câţiva metri mai încolo,
186
aruncând apă prin trompă.
Lilly şi Cole râseră, încântaţi de spectacol. Apoi tăcură şi continuară să se uite la superbele animale din eleşteu, care împroşcau, înotau şi se rostogoleau. Bucuria elefanţilor era la fel de palpabilă ca umiditatea din aerul nopţii, iar Lilly se simţea unul dintre cei mai norocoşi oameni de pe pământ. Se afla lângă cel mai bun prieten al ei, văzând cum acele magnifice fiinţe se purtau precum animalele sălbatice care se născuseră să fie. După tot ce îndurase, n-ar fi visat nicicând că poate fi atât de fericită. Deşi nu fusese alegerea ei să se alăture circului şi cu toate că îşi ura munca, n-ar fi renunţat pentru nimic în lume la acel moment.
Cole îşi scoase pantofii şi începu să-şi descheie cămaşa.
— Ce faci? îl întrebă Lilly.
— Mă duc să înot.
— Eşti nebun! zise ea.
Băiatul zâmbi şi îşi scoase cămaşa.
— Ei bine, sunt şi încins pe deasupra.
Când începu să-şi descheie cureaua, Lilly întoarse privirea, se duse către un bolovan neted şi se aşeză pe el. Culese din iarbă o tulpină
înaltă de timoftică, concentrându-se pe smulsul frunzelor ei lungi şi înguste. În ciuda faptului că văzuse numeroşi bărbaţi (fie ei ciudaţi, clovni sau artişti) mai mult sau mai puţin dezbrăcaţi, gândul de a-l zări pe Cole în chiloţi o neliniştea.
Celelalte femei din spectacolele de umplutură mereu glumeau, spunând că, având în vedere trăsăturile fără cusur ale lui Lilly, pielea deschisă la culoare a lui Cole şi corpul lui musculos, ei doi ar da naştere unor prunci minunaţi, cu părul ca al îngerilor. Lilly le făcea semn să tacă şi zicea că ea nu-l vede astfel pe Cole. El era cel mai bun prieten al ei şi atât. Ceea ce, însă, nu era pe deplin adevărat. Lilly nu ştia sigur când începuseră să se schimbe sentimentele ei pentru Cole sau când încetase să le ignore, ştia doar că ele nu mai erau la fel. Şi nu se hotăra ce să facă. Fuseseră cei mai buni prieteni vreme de aproape şase ani, dar el nu era îndrăgostit de ea. Lilly era o albinoasă de cincisprezece ani, care apărea în spectacolele de umplutură, pe când, la optsprezece ani, Cole era vedeta numerelor cu elefanţi. Putea să
aleagă pe oricine şi-ar fi dorit. Trapezista Natasha avea vârsta lui, la
187
fel şi Chloe, dansatoarea pe sârmă. Erau fete frumoase, cu siluete perfecte, piele netedă, rozalie, şi păr strălucitor, care purtau costume acoperite cu pene şi bijuterii scânteietoare. Lilly le văzuse trăgând cu ochiul la Cole, măsurându-l din cap până în picioare, şi şuşotind în spatele mâinilor ridicate ca să-şi ascundă buzele, întrebându-se de ce el îşi petrecea atât de mult timp cu o ciudată, iar lor le acorda aşa de puţină atenţie. Şi ea se întreba acelaşi lucru.
— Intri? spuse el.
Lilly îi aruncă o privire şi râse.
— Nu.
Lumina felinarului se reflecta pe pieptul lui gol şi pe umerii solizi, făcând-o să roşească. Fata ar fi vrut să se uite la elefanţi, dar se întoarse la jumulit timoftica.
— Haide! insistă Cole. Nu fi fricoasă. În noaptea asta e mai cald ca-n iad.
Lilly îşi ridică din nou ochii spre el.
— Nu sunt fricoasă, pur şi simplu… nu mi-am luat costumul de baie la mine.
Băiatul ridică o sprânceană.
— De când ai tu un costum de baie?
Lilly zâmbi larg. Cole ştia foarte bine că ea n-avea un costum de baie. Apoi, până să-şi dea seama ce se petrecea, el se repezi, o luă în braţe şi porni către apă. Fata scoase un ţipăt, după care îşi acoperi gura cu mâna. Dacă o auzea cineva?
— Lasă-mă jos! spuse ea, cât îndrăzni de tare.
Îi împinse umerii goi, încercând să-l determine s-o elibereze. Însă
el era prea puternic.
— Te las jos, zise Cole, râzând. Direct în apă!
— Ok, termină! spuse Lilly. Intru singură. Doar lasă-mă să-mi scot sandalele.
