Zăpada proaspătă înviora strada. Cartierul era tot sărăcăcios, murdar şi plin de gunoaie, dar nu mai arăta nici pe jumătate la fel de rău ca în ziua precedentă, când nu ninsese. Big Al’s Diner era situat aproape de colţ, între un magazin de băuturi cu gratii la ferestre şi o casă de amanet, la uşa căreia era întins un covor zdrenţuit şi plin de apă.
Julia îşi încheie haina, îşi strânse umerii pentru a se apăra de frig şi, încercând să ignore mocirla care-i pătrundea prin tenişii de pânză, se îndreptă către local. Atinse cutia din buzunar, pentru a se convinge că era încă acolo, şi îşi dori să mai fi şterpelit ceva care să meargă cu ea. Peste zece ore, când urma să plece de la muncă, carnea din conservă, întinsă pe pâine albă, avea să fie cina ei şi a lui Tom, la fel cum se întâmpla de patru seri încoace. Deşi era zi de salariu, toţi banii ei trebuiau daţi pe chirie. Altfel, aveau să se trezească în stradă
înainte de sfârşitul săptămânii.
Când ajunse la Big Al’s Diner, trecu pe lângă intrarea din faţă, ocoli pe după colţ şi pătrunse pe aleea din spate. Din nu se ştie ce motiv,
22
pe Big Al îl deranjau angajaţii care intrau şi ieşeau pe uşa principală, de parcă localul ar fi fost un restaurant de lux, nu un birt ordinar.
Mirosul de bacon şi cartofi prăjiţi umplea aerul de pe străduţă şi, în ciuda mărului mâncat mai devreme, Juliei îi chiorăi stomacul de foame. Un băiat îmbrăcat într-o pereche de blugi jerpeliţi şi un tricou alb scotocea printr-un tomberon aflat lângă treptele din spate ale localului. Alături de el, un căţel brun, slăbănog, adulmeca aerul, aşteptând răbdător ca stăpânul lui să găsească ceva bun. Când o văzu pe Julia, animalul începu să dea din coadă şi porni spre ea cu paşi mărunţi, tot numai labe, urechi şi blană. Ea se aplecă pentru a-i scărpina capul lăţos.
— Salut, amice! îi zise ea căţelului.
Pe urmă se îndreptă şi îi strigă băiatului:
— Ştii ce-o să-ţi facă Big Al dacă o să te mai prindă, din nou, pe aici, Danny?
Micuţul se răsuci brusc, cu ochii cât cepele.
— Of! răsuflă el uşurat. Tu erai.
Băiatul avea nouă ani, ochii căprui şi părul ciufulit, de culoarea cafelei. Julia îl întâlnise pentru prima oară cu un an în urmă, în vreme ce copilul cerşea câţiva bănuţi împreună cu căţelul său, în faţa casei de amanet.
— Unde ţi-e haina? îl întrebă ea.
Danny ridică din umeri.
— A avut frate-meu nevoie de ea.
— Iar a rămas taică-tău fără serviciu?
Băiatul dădu din cap în semn de încuviinţare.
— Şi mama e bolnavă.
Julia scoase din buzunar cutia de Spam.
— Poftim, ia asta! Când ies din tură, o să încerc să îţi mai aduc ceva.
Danny luă conserva, îi scoase imediat capacul, îşi scutură carnea presată în palmă şi luă o îmbucătură zdravănă.
— Mersi.
Rupse o bucată mare şi i-o dădu câinelui, care o înghiţi pe nemestecate.
— Cu plăcere, zise Julia. Acum şterge-o de aici!
23
Danny zâmbi şi o luă la fugă pe alee, cu câinele cel costeliv pe urmele lui. Julia urcă treptele localului, bătu la uşă, după care făcu un pas înapoi şi aşteptă. De cealaltă parte a intrării, se auziră paşi tropăind pe gresie. Cineva învârti cu stângăcie mânerul şi deschise uşa dintr-o smucitură. Era Sheila, una dintre celelalte chelneriţe.
— Unde-ai fost? şopti ea. Tura ta a început acum două ore. Big Al are de gând să te dea afară.
Julia se încruntă.
— Cum adică? Miercurea încep lucrul abia la zece.
Intră în local, scoţându-şi deja haina.
— Azi e marţi! zise Sheila.
— Rahat! exclamă Julia.
Îşi atârnă haina într-un cui, luă un şorţ din coşul de lângă camera frigorifică, şi-l trase peste cap şi se repezi în bucătărie, în timp ce-şi lega cordonul la spate. Sheila o urmă.
Pe uşile batante care despărţeau bucătăria de sala de mese, intră
Big Al, cu fruntea asudată, cu părul cărunt şi soios atârnându-i peste ochi. După cum dădea de înţeles şi numele, era un bărbat corpolent, înalt de peste un metru optzeci, cu umerii laţi şi picioarele groase.
Însă porecla de Big Al o dobândise datorită burţii lui enorme.
Acoperită cu un şorţ alb şi unsuros, aceasta îi atârna peste pantaloni ca o balenă uriaşă.
— Ia uite cine s-a hotărât să vină azi la muncă! mârâi el.
— Scuze, spuse Julia. Credeam că e miercuri.
