Dar când a ajuns acasă, pe aleea din faţă era parcată o maşină de poliţie, cu parbrizul şi capota cromată scânteind în bătaia soarelui.
Apoi a văzut-o pe mama stând pe treptele de la intrare şi ţinându-se strâns cu o mână de balustradă, iar inima i s-a făcut cât un purice.
Oare greşise ora? Oare mama se întorsese mai devreme şi chemase poliţia, pentru că n-o găsise la ea în cameră? Oricum, dăduse de belea. Când mama a zărit-o apropiindu-se pe alee, a coborât în grabă
treptele şi a pornit spre ea cu paşi hotărâţi, cu chipul schimonosit de furie, cu fusta ei lungă răsucindu-i-se în jurul picioarelor.
— Unde-ai fost? a urlat femeia.
— Am… am… a îngăimat Julia.
— Vorbeşte răspicat, fetiţo!
— Am fost la scăldat cu nişte prietene. E ultima zi de vacanţă şi nu mă mai invitaseră niciodată până acum. Ştiam că n-o să mă laşi să mă
duc, aşa că…
Mama a plesnit-o cu putere peste faţă. Capul Juliei a ţâşnit într-o parte, făcând ca părul umed să-i zboare în ochi şi să i se lipească de piele.
— Ţi-am zis eu că dacă nu respecţi regulile o să se întâmple ceva rău! a ţipat mama.
Cu ochii arzând, fata şi-a acoperit obrazul cu mâna.
20
— Ce vrei să spui? Ce s-a întâmplat?
Mama s-a prins orbeşte de balustrada verandei, iar chipul i-a devenit brusc cenuşiu.
— Tatăl tău a avut…
Julia a început să tremure. Era prima oară când o vedea pe mama în starea aceea.
— Ce-a avut tata? a întrebat ea. Zi-mi!
— A avut un accident de maşină.
Juliei i s-a tăiat răsuflarea.
— E teafăr?
Mama s-a holbat la ea, clătinând din cap, ca şi cum nu i-ar fi venit să creadă ce urma să spună.
— Nu, nu e teafăr. E mort.
Pământul s-a zguduit sub picioarele Juliei şi genunchii aproape că
au lăsat-o. Pentru o clipă, a avut impresia că o să cadă. Pe urmă şi-a dat seama că reuşise, cumva, să rămână dreaptă. Parcă mişcându-se cu încetinitorul, s-a auzit întrebând iar:
— Ce s-a întâmplat?
— Te căuta pe tine, i-a răspuns mama.
Apoi, figura femeii s-a strâmbat şi s-a schimbat. Jalea din privirea ei s-a transformat în ură şi mânie, iar gura i s-a răsucit într-un rânjet.
A ridicat braţele şi, cu pumnii ei osoşi, a început s-o izbească pe Julia în cap şi în umeri.
— Tu eşti de vină! răcnea ea. Tu eşti de vină! Tu eşti de vină!
Fata şi-a dus braţele în sus, ca să se apere, însă loviturile au continuat să se abată peste creştetul, pieptul şi faţa ei, chiar şi după
ce o doborâseră la pământ. Poliţiştii au oprit-o pe femeie, dar nu înainte ca ea să-i spargă Juliei buza şi să-i învineţească umerii şi obrajii.
În noaptea aceea, fata a furat banii pentru zeciuiala bisericească
din cutia lor de tablă aflată în dulapul cu mirodenii şi, ignorând privirea lui Iisus de pe recipientul decorativ, şi-a făcut bagajele şi a părăsit conacul Blackwood, jurând să nu se mai întoarcă vreodată.
Gata cu culcatul devreme şi cu regulile stricte, gata cu rugăciunile din fiecare seară şi cu spovedaniile săptămânale, gata cu camerele încuiate, gata cu învinovăţirea pentru dependenţa de băutură a
21
tatălui ei. Din acel moment, avea să fie liberă să facă totul aşa cum poftea. Avea să-şi ia viitorul în propriile mâini. Şi nu o să mai îngăduie nimănui s-o învinovăţească vreodată de ceva.
Numai că lucrurile n-au ieşit aşa cum plănuise. Sigur, la început libertatea a fost distractivă, când a luat autobuzul până în Long Island, şi-a făcut prieteni pe promenada de la malul oceanului, şi-a amanetat bijuteriile, apoi s-a mutat într-un apartament aflat la un kilometru şi jumătate de plajă, împreună cu Kelly, o chelneriţă, şi cu Tom, un veteran al Războiului din Coreea. Primele câteva luni s-au pierdut în aburul muzicii, al petrecerilor, al berii şi al ţigărilor cu marijuana. După aceea, Kelly s-a întors acasă, a venit iarna, promenada s-a închis şi banii s-au terminat. Julia nu ştia sigur cum se întâmplase, dar ea şi Tom se mutaseră într-o cameră ieftină din oraş, iar distracţia încetase cu multă vreme în urmă. Lui îi venea greu să
păstreze orice slujbă şi o avertizase în repetate rânduri că urma să se întâmple ceva rău, dacă ea avea să şi-o piardă pe a ei.
Julia ieşi din baia supermarketului, îi înapoie puştiului plin de coşuri de la casă cheia legată de piciorul iepurelui şi părăsi magazinul. Când intrase ningea, dar acum se oprise.
