Bătrânul se reapucă să împrăştie paie.
— Unde e? Spune-mi.
Bărbatul se uită la ea, cu chipul lipsit de orice expresie.
— Mânjii doicilor îi scoatem la licitaţie.
— Asta făcea camionul ăla aici? Lua mânzul doicii?
Claude dădu din cap în semn de încuviinţare.
— Deci lui Blue i-ai luat mânza de trei zile şi ai dat-o doicii, iar doicii i-ai luat nou-născutul şi l-ai trimis la licitaţie?
Bătrânul îşi scoase mănuşile şi îşi aţinti privirea aspră asupra Juliei.
— Cu cât înveţi mai repede că mânjii doicilor sunt produse subsidiare ale curselor de cai şi ale industriei farmaceutice, cu atât mai bine o să-ţi fie. Unele ferme îi lasă să moară de foame, îi omoară
în bătaie sau îi vând pentru piele şi carne. Noi nu facem asta aici.
— Păi de unde ştii că mânzul n-o să fie vândut la licitaţie pentru piele şi carne?
— Nu ştiu.
222
Julia îşi strânse pumnii pe lângă corp.
— Du-te şi adu-l!
Claude făcu ochii mari.
— Poftim?
— Vreau s-o bagi pe Samantha înapoi, în boxa lui Blue. Pe urmă, vreau să te duci, să iei mânzul doicii şi să te întorci cu el, aici.
Bărbatul oftă zgomotos şi clătină din cap.
— Îmi pare rău, dar nu aşa se face, don’şoară Blackwood. Asta-i o afacere, nu un loc pentru cei slabi de inimă.
— Ei bine, acum afacerea e a mea, aşa că facem cum spun eu. Gata cu luatul mânjilor de lângă mamele lor şi cu scosul nou-născuţilor la licitaţie!
Claude îşi îndreptă umerii şi îşi împinse bărbia în afară.
— Aici încercăm să facem bani. Creştem cai de curse şi de paradă, nu animale de companie.
— Nu-mi pasă! Am văzut registrele contabile şi avem destui bani.
Iar câtă vreme eu conduc ferma, nu mai luăm puii de lângă mamele lor. Va trebui să găsim o altă cale de a face treaba să meargă.
Chiar atunci, în grajd intră Fletcher.
— Ce se întâmplă?
Claude ieşi din boxă şi îşi smulse mănuşile.
— Întreab-o pe ea! zise el şi plecă valvârtej.
Ieşi pe uşa deschisă, se urcă în camionetă, trânti uşa din dreptul şoferului şi părăsi în viteză aleea, împrăştiind pietricele de sub pneurile din spate. Fletcher se uită la Julia, cu sprâncenele ridicate.
— Unde se duce aşa grăbit?
În ciuda convingerii că proceda corect, fata era la un pas să
izbucnească în lacrimi. Genunchii îi tremurau, pe măsură ce adrenalina i se scurgea din trup. Faptul că pusese piciorul în prag şi spusese ce gândea o vlăguise.
— Să ia mânzul doicii şi să-l aducă înapoi aici.
— Ce? De ce?
— Nu mai vreau ca mânjii să fie luaţi de lângă iepe sau scoşi la licitaţie, răspunse ea. Niciodată!
Fletcher îşi încrucişă braţele la piept şi se sprijini de perete, cu un aer posomorât.
223
— Ok. Dar asta înseamnă mai mult timp între naşteri şi mai puţini cai de vânzare.
— Nu-mi pasă! Ferma Blackwood merge cât se poate de bine, iar dacă pe viitor va trebui să ne descurcăm cu mai puţin, o să găsim soluţii la momentul potrivit. Refuz să fac bani în felul ăsta. Acum, vrei, te rog, să mă ajuţi să i-o dau pe Samantha înapoi lui Bonnie Blue?
