Izzy a scos din geantă jurnalul Clarei, cu mâini tremurânde.
— Pentru că am găsit jurnalul Clarei în valiză, a spus ea, ridicându-l, pentru ca domnişoara Trench să-l poată vedea. Este despre viaţa ei de dinainte de-a veni la Willard. Vreau s-o găsesc pe fata Clarei, ca să-i dau acest jurnal. Dacă este încă în viaţă, vreau să afle adevărul
— 301 —
despre ce s-a-ntâmplat cu mama ei.
Domnişoara Trench s-a uitat la Renee, cu faţa un pic mai palidă
decât cu câteva secunde mai-nainte.
— Voi avea nevoie de ceva mai tare decât ceaiul, de data asta, drăguţo, a spus ea. Adă-mi nişte brandy, vrei?
— Este prea devreme, a spus Renee. Nu ai mâncat nici prânzul.
— Mă doare-n cot ce oră e! a spus domnişoara Trench, lovindu-se cu palma plină de vene albăstrui peste picior. Am nevoie de o sorbitură, asta-i tot. Acum fă-ţi treaba pentru care te plătesc!
Renee a scuturat din cap.
— Bine, a spus ea.
S-a ridicat în picioare şi-a plecat spre bucătărie.
— Dar când doctorul va afla despre lucrul ăsta, nu va fi deloc bucuros!
— Nu va afla nimic, dacă nu-i spui tu! a strigat domnişoara Trench cu voce răguşită.
Când Renee a dispărut în camera cealaltă, domnişoara Trench a zâmbit imperceptibil către Peg şi Izzy.
— Fetiţa Clarei n-a fost dată spre adopţie, pentru că era un copil special, a spus domnişoara Trench.
— Ce vrei să spui prin special? a-ntrebat Peg.
— S-a născut dintr-o mamă sănătoasă, a spus domnişoara Trench.
Doctorul care-a asistat-o ştia că va creşte şi va fi un copil sănătos.
Existau şanse extrem de mari ca ea să nu aibă niciun simptom de boală mentală.
— Spui, aşadar, că tânăra Clara nu era bolnavă, a rostit Peg, cu ochii întunecaţi. Că nu trebuia să se afle într-o instituţie de boli mentale.
— Corect, a spus domnişoara Trench.
— Şi că doctorul care răspundea de ea ştia că ea n-avea ce căuta acolo, a continuat Peg.
Domnişoara Trench a dat din cap.
— Atunci, de ce-o ţineau acolo? a întrebat Izzy. De ce doctorul nu a externat-o?
— Pe-atunci, lucrurile erau diferite, a spus domnişoara Trench.
Erau multe persoane care nu meritau să fie închise într-o asemenea
— 302 —
instituţie, în special femei. Dar noi nu ştiam altceva.
— Dar tocmai ai spus că doctorul ştia despre Clara că nu era bolnavă, a spus Peg.
— La-nceput, a crezut că e bolnavă, a spus domnişoara Trench. Cu toţii am crezut asta. Dar mai erau alte fapte şi alte persoane implicate. Când dr. Roach şi-a dat seama că, de fapt, Clara era numai o tânără tulburată, cu o viaţă familială dificilă, a fost prea târziu.
Soarta ei fusese pecetluită.
— De ce? a-ntrebat Izzy, surprinsă de propria-i furie.
— Soţia doctorului Roach nu putea să aibă copii, a spus domnişoara Trench. Au încercat, dar sărmana de ea continua să
piardă sarcinile.
Izzy şi-a pus o mână pe burtă. A simţit că-i vine să vomite.
— Vrei să spui că doctorul i-a luat Clarei copilul? a-ntrebat Peg.
Chiar atunci, s-a-ntors Renee cu sticla cu brandy. A turnat puţin în ceaiul domnişoarei Trench, apoi a pus sticla pe măsuţa de cafea.
Femeia a luat o sorbitură lungă şi zgomotoasă.
— Corect, a spus domnişoara Trench. Dr. Roach a luat fetiţa acasă
