A tras aer adânc în piept şi l-a dat afară încet.
— Bruno a venit la Willard s-o salveze pe Clara.
Izzy a rămas fără aer, iar faţa i-a luat foc.
— A scos-o de la Willard? a întrebat ea.
— Nu, a spus domnişoara Trench, lăcrimând din nou. Dr. Roach l-a internat şi pe Bruno.
Izzy a simţit răcori de-a lungul şirei spinării şi degete de gheaţă pe gât. A-nghiţit nodul de foc din gâtlej, nevenindu-i să creadă ce-i auzeau urechile.
— Eşti sigură? a-ntrebat Peg, cu ochii mari de uimire.
— Bineînţeles că sunt, a spus domnişoara Trench. Am fost acolo în ziua în care a fost internat.
— S-a petrecut înainte sau după ce a fost născută Susan? a-ntrebat Peg.
— După, a spus domnişoara Trench.
— Deci, dr. Roach luase deja copilul, a spus Izzy, simţind ceva tare şi rece zvârcolindu-i-se-n stomac.
Domnişoara Trench a dat din cap, cu buzele strâns lipite.
— La momentul acela, nu ştiam unde era copilul. Credeam că
fusese trimis la Societatea pentru Ajutorarea Copiilor, pentru a fi dată
în adopţie.
— Clara şi Bruno s-au văzut după ce a fost şi el internat? a întrebat Izzy.
Domnişoara Trench a dat din cap.
— S-au văzut la aproape un an după internare. Nu-i voi uita niciodată cum au dansat amândoi, de Ziua Sfântului Valentin. Aş
putea spune că erau făcuţi unul pentru celălalt. Credeau că nu ştia nimeni că se regăsiseră, dar eu ştiam.
— De ce n-ai spus nimic? a întrebat Izzy. De ce n-ai încercat să-i ajuţi?
— Nu puteam face nimic pentru ei, a spus domnişoara Trench. Nu aveam nicio autoritate la Willard. În plus, nici Clara, nici Bruno nu aveau familii care să se-ngrijească de ei. Cui să fi putut spune ceva?
Dacă dr. Roach ar fi aflat, i-ar fi împiedicat să se vadă din nou. Eu ştiam că vor fi împreună de sărbători şi la evenimentele organizate special pentru pacienţi, unde pacienţilor li se permitea să stea
— 305 —
împreună. Mi-am imaginat că le-aş da o şansă să-şi croiască o viaţă
împreună la Willard, aşa tristă cum era ea.
— I-a spus cineva lui Susan despre părinţii ei? a-ntrebat Izzy. Ştie c-au fost amândoi la Willard?
Domnişoara Trench şi-a plecat ochii.
— Ştie că mama ei a fost la Willard, a spus ea. Dar dr. Roach i-a spus soţiei lui că Clara a murit la naşterea fetiţei. Sunt sigură că i s-a spus aceeaşi poveste şi lui Susan.
— Aşadar, Susan a crezut că mama ei a murit, a spus Izzy, cu vocea lipsită de orice inflexiune. Şi că a fost nebună.
Domnişoara Trench a ridicat din umeri.
— Aşa cred, a spus ea.
— Nu crezi că are dreptul să ştie că mama ei nu trebuia închisă la azil? a spus Izzy, incapabilă să-şi mai ascundă furia.
Domnişoara Trench a scuturat din cap. A scos o batistă mototolită
din mânecă; îi tremurau degetele.
— Ţi-am spus, am văzut-o pe Susan numai o dată, atunci. Am studiat-o cu atenţie, dar nu m-am gândit că e treaba mea să mă
implic.
— Ştii care este numele ei de familie, acum? a-ntrebat Izzy. S-a căsătorit vreodată?
— Nu ştiu, a spus domnişoara Trench, scuturând din cap. Îmi pare rău.
— Îi ştii celălalt prenume? a-ntrebat Izzy.
Domnişoara Trench a dat din cap.
