— Vine imediat, a spus chelneriţa şi-a plecat.
— Este-n regulă dacă lămurim nişte lucruri, înainte de-a intra în
— 308 —
subiect? a-ntrebat-o Peg pe Susan. Cât să nu existe nicio neînţelegere.
Susan a zâmbit.
— Desigur, a spus ea.
Peg şi-a dres glasul.
— Eu sunt mama adoptivă a lui Izzy, a spus ea. Ţi-am spus asta deja?
Susan a ridicat din sprâncene, oarecum nelămurită. Dar faţa i s-a luminat şi-a spus:
— Da, mi-ai spus asta la telefon.
— Din păcate, de curând Izzy şi-a pierdut mama naturală.
— Oh, nu, a spus Susan, cu sprâncenele-ncruntate. Îmi pare rău.
S-a uitat la Izzy, ca pentru a o încuraja.
— Şi eu mi-am pierdut mama, imediat după ce-am fost născută.
— Ştiu, a spus Izzy. Şi-apoi ai fost adoptată.
Peg s-a făcut mică şi s-a uitat la Izzy, cu ochii mari. Era prea repede. Dar Izzy nu se putea stăpâni. Nevoia de a-i spune lui Susan adevărul despre Clara şi Bruno o făcea să se simtă ca şi cum şi-ar fi băgat degetele în priză. Şi-a şters palmele pe poalele rochiei şi şi-a sprijinit mâinile pe scaun.
— De unde ştii tu asta? a întrebat-o Susan şi s-a uitat la Peg, cu gura strânsă. Ce se-ntâmplă aici?
— Îmi cer scuze, a spus Peg. Izzy este un pic agitată. Dar, aşa cum am sperat, spunându-ţi despre mama lui Izzy, ai confirmat pierderea propriei tale mame.
— De ce n-ai întrebat direct? a spus Susan. Eu am crezut că vrei să
afli mai multe despre Willard şi tatăl meu, dr. Roach.
— Îţi vom explica totul, a spus Peg. Promit. Numai că trebuie să
ştiu câteva lucruri mai înainte.
Susan a oftat.
— Bine, a spus ea. Ce anume vreţi să ştiţi?
— Cât de multe ştii despre mama ta biologică?
— Numai ce mi-a spus mama mea adoptivă, că era pacientă la Willard.
— Asta-i tot? a spus Peg.
— Tata nu ne lăsa să vorbim despre asta, a spus Susan. Mama mea biologică a fost pacienta lui şi a murit la naşterea mea, asta-i tot ce
— 309 —
ştiu. Cam cu cincisprezece ani în urmă, după ce-a murit mama mea adoptivă, am încercat să găsesc dosarele mamei mele adevărate, chiar dacă nu-i ştiam numele întreg. Dar mi s-a refuzat accesul, deşi sunt descendenta unei foste paciente.
Susan a scuturat din cap, cu fruntea plină de riduri.
— Pentru mine, asta n-a avut niciun sens. Nu mi-au spus nici măcar unde este îngropată mama, ca să mă pot duce la mormântul ei.
Izzy s-a aplecat în faţă; simţea cum i se strânge stomacul.
— Te-ai înţeles bine cu tatăl tău adoptiv? a întrebat Izzy, înălţându-şi capul.
Peg a bătut uşor cu palma în masă, în faţa lui Izzy, de parcă i-ar fi spus să înceteze.
— Cred că ştiu unde vrea s-ajungă Izzy, a spus ea. Dar hai să mai revenim un pic la ce discutam înainte.
I-a transmis lui Izzy din priviri să-şi păstreze răbdarea, apoi a continuat.
— Aşadar, ai dorit întotdeauna să ştii mai multe despre mama ta adevărată?
Susan a ridicat din umeri.
— Bineînţeles, a spus ea. Nu vrea toată lumea să ştie de unde se trage?
