Inima domnului d'Escorval bătea gata să-i spargă pieptul.
Cine era nou-venitul? Fusese adus la propunerea domnului de Courtomieu sau, dimpotrivă, Martial îi trimitea un ajutor?
— Nu vom mucegai aici, rosti caporalul de îndată ce uşa se închise.
Domnul d'Escorval sări de pe scaun. Omul acesta era un prieten, un ajutor, era viaţa!
— Sînt Bavois, caporal de grenadieri, continuă soldatul. Dacă nu vom reuşi, ne vor aranja căpăţâna cu acelaşi plumb. Dar vom izbuti.
Spunînd acestea, scoase de sub lunga manta un cleşte puternic de fier şi un litru de rachiu, pe care le puse pe pat. Luă apoi o lumânare şi o trecu de cinci sau şase ori prin faţa ferestrei.
— Ce faci? întrebă baronul surprins.
— Îi asigur pe prietenii dumneavoastră că totul merge bine.
— N-am prea avansat cu treaba, şopti baronul.
Caporalul se apropie de fereastră. Scoase dopul de la sticla de rachiu 327
pe care o adusese şi îl fixă la capătul unei pile, apoi înveli într-o cârpă
umedă mânerul acesteia.
— Asta înseamnă să pui o surdină, zise el.
Fierul se fărâmiţa şi se tăia ca prin farmec sub mâna lui îndemînatecă şi iute. Şi nu se auzea nici un zgomot, nici unul din acele sunete ascuţite care îl înspăimântaseră atît de tare pe baron. Neavînd de ce să se teamă că ar fi auzit de vreo ureche oricît de fină, Bavois se gîndi să
se pună la adăpost şi de orice privire. Deplasînd măsuţa care se afla în încăpere, aşeză astfel făclia încât fereastra să rămînă cu totul în întuneric.
Mar mult, îi porunci baronului să se aşeze la masă şi, dîndu-i un ziar, îi spuse:
— Citiţi, domnute, cu voce tare, fără întrerupere. Citiţi până veţi vedea că mi-am sfârşit treaba.
Şi, în timp ce Bavois lucra, domnul d'Escorval citea, citea. .
Caporalul crestase foarte tare una dintre barele din al doilea rînd, când fu întrerupt de domnul d'Escorval care, fără să-şi întrerupă lectura cu voce tare, se apropiase de el şi îl trase cu putere de pulpana lungii sale mantale. Bavois se întoarse repede.
— Ce s-a întîmplat?
— Am auzit un zgomot ciudat.
— Unde?
— În camera de alături, în care se află fiinghiile.
— Mii de draci zbieră vrednicul Bavois. Vor să ne înşele! Eu îmi risc pielea, mi s-a promis un joc cinstit!
Îşi lipi urechea de o deschizătură a peretului şi ascultă îndelung.
Nimic, nici o mişcare.
— Aţi auzit vreun şobolan, îi spuse baronului. Reluaţi-vă lectura.
El însuşi luă din nou pila.
Puţin înainte de ora patru totul era gata pentru evadare: gratiile erau tăiate, iar frânghiile, aduse printr-o spărtură practicată în peretele despărţitor, erau aşezate sub fereastră.
Sosind clipa decisivă, Bavois îi explică baronului faptul că evadarea presupunea două operaţii distincte, trebuia să ajungi mai întîi pe anatablamentul îngust de la baza turnului, pentru a coborî apoi de acolo pînă la poalele stâncii abrupte.
328
Abatele Midon, care prevăzuse bine aceste detalii, îi dăduse lui Martial două frînghii, dintre care una, cea care trebuia să servească pentru coborârea stâncii, era mult mai lungă decît cealaltă.
— Vă voi lega deci pe sub braţe, domnule, continuă Bavois, cu cea mai scurtă dintre funii, şi vă voi coborî pînă la antablament. Cînd veţi fi acolo vă voi da frânghia cea lungă şi cleştele. Să nu le scăpaţi! Dacă ne pomenim fără unelte pe acest vîrf de stîncă va trebui ori să ne predăm, ori să ne azvârlim în prăpastie. Voi coborî imediat după dumneavoastră.
Sunteţi gata?
Domnul d'Escorval ridică braţele, funia fu legată, şi el se strecură
printre gratii. De unde se afla, înălţimea i se păru uriaşă.
Jos, pe terenul viran care înconjura fortăreaţa, opt persoane, care receptaseră semnalul lui Bavois, aşteptau în tăcere, emoţionate, tremurând.
Erau doamna d'Escorval şi Maurice, Marie-Anne, abatele Midon şi patru ofiţeri în rezervă.
Către ora patru observă foarte bine o formă întunecătă care aluneca de-a lungul turnului. Era baronul. Puţin după aceea o altă formă îl urmă cu repeziciune: era Bavois. Jumătate din periculoasa coborâre era făcută.
De jos se vedea neclar cum două umbre se mişcă pe platforma îngustă. Caporalul şi baronul îşi uniseră forţele ca să înfigă solid cleştele într-o crăpătură a stîncii.
