Nu ieşise din casă de o săptămînă cînd, într-o dimineaţă, îl văzu apărînd pe Lecoq.
— Vezi, bietul meu băiat, îi spuse el, acest misterios ucigaş este fatal pentru judecătorii care se ocupă de cazul lui. Ah! ne-a dus, îşi va salva identitatea.
— Poate, răspunse tînărul poliţist. Există însă un ultim mijloc de a descoperi secretul acestui om. Trebuie să-l lăsăm să evadeze.
CAPITOLUL 34.
Lecoq nu inventase metoda extraordinară pe care o preconiza şi nici nu venea cu nimic nou.
În orice epocă, atunci cînd a fost nevoie, poliţia a ştiut să închidă
ochii şi să întredeschidă uşa vreunei puşcării. Dar numai in extremis, foarte rar, în cazuri speciale se hotăra ca vreun deţinut să fie ajutat, în taină, să evadeze. În general, metoda era riscantă.
Domnul Segmuller ştia asta şi încă multe alte lucruri şi totuşi, la 161
propunerea lui Lecoq, se ridică în capul oaselor exclamînd:
— Ai înnebunit!
— Nu cred, domnule.
— Să-i înlesnim deţinutului evadarea?
— Da, răspunse tînărul poliţist, asta e propunerea mea.
— O himeră!
— De ce, domnule judecător?
— Destul! îl întrerupse domnul Segmuller. Nu mai vreau să aud de asta.
Tînărul îşi lăsă capul în jos cu o supunere ipocrită, dar îl urmărea pe judecător cu coada ochiului şi remarcă tulburarea acestuia.
”— Pot să tac fără teamă, se gîndi el, căci va reveni asupra hotărîrii lui.”
Ceea ce judecătorul şi făcu, într-adevăr, o clipă mai tîrziu.
— Fie, spuse el, presupunînd că omul dumitale iese din închisoare, cum vei proceda?
— Eu, domnule? Am să mă lipesc de el ca sărăcia de om sărman, n-am să-1 mai pierd din ochi, am să trăiesc în umbra lui.
— Şi-ţi închipuiţi că nu va observa supravegherea noastră?
— Am să-mi iau toate precauţiile.
— O aruncătură de ochi, o întîmplare, şi te recunoaşte.
— Nu, domnule, pentru că mă voi deghiza. Un agent de la siguranţă
care nu e în stare să se deghizeze mai bine decît cel mai abil actor nu e decît un poliţist mediocru. Iată, e un an de cînd încerc să fac din figura şi persoana mea ceea ce vreau şi, pot să fiu, după cum doresc, bătrîn sau tînăr, brun sau blond, un om cinstit sau un vagabond de ultimă speţă.
— Nu bănuiam că ai acest talent, domnule Lecoq.
— Oh! sînt încă departe de perfecţiunea la care visez! Îndrăznesc totuşi, domnule, să-mi iau angajamentul ca în următoarele trei zile să mă
prezint în fata dumneavoastră şi să vă vorbesc o jumătate de oră fără să mă
recunoaşteţi.
— Cred, bietul meu băiat, răspunse judecătorul, că te amăgeşti singur. Am apreciat amîndoi perspicacitatea acestui misterios deţinut. Are o inteligenţă ciudată, nu-i aşa, atît de formidabilă, încît depăşeşte orice imaginaţie. Crezi deci că acest om atît de puternic nu va mirosi capcana 162
dumitale grosolană? Va ghici că dacă e lăsat să-şi recîştige libertatea, acest lucru nu s-a făcut decît pentru a fi folosit împotriva lui.
— Nu mă amăgesc, domnule, Mai va ghici, o ştiu.
— Şi atunci?
— Atunci, domnule, mi-am spus aşa : o dată liber, acest om va fi stînjenit tocmai din cauza libertăţii lui. Nu va avea un ban, nu are o meserie. Ce va face, din ce va trăi? Trebuie totuşi să mănînci! Va lupta o perioadă, dar se va sătura să sufere vreme îndelungată. În zilele în care nu va avea nici un adăpost, nici o bucată de pîine, se va gîndi că e bogat. Nu va încerca oare să se apropie de-ai săi? Evident că da. Se va strădui să-şi facă rost de ajutoare, va încerca să transmită veşti prietenilor.. Aici îl aştept. Chiar dacă vor trece luni de zile, nu va descoperi că e supravegheat. Va risca o încercare hotărîtoare. Iar eu voi apărea cu un mandat de arestare în mînă.
— Şi dacă fuge, dacă pleacă în străinătate?
— Voi fi acolo, pe urmele lui. Una dintre mătuşile mele mi-a lăsat la ţară o cocioabă care valorează douăsprezece mii de franci, o voi vinde şi, dacă va fi nevoie, voi cheltui tot ce am luat pe ea, pînă la ultimul bănuţ ca să-mi iau revanşa. Acest om m-a tras pe sfoară ca pe-un copil, pe mine, care mă credeam atît de tare. Îmi va veni şi mie rîndul.
— Şi dacă îţi va aluneca printre degete, dacă îl vei scăpa?
Lecoq izbucni în rîs, ca omul singur de sine.
— Să încerce numai! strigă el. Răspund cu capul.
