— Ei bine, din păcate nu este așa de simplu, am spus.
Și asta pentru că, în adâncul meu, știam că, și dacă toată lumea ar fi șters VP - 24
fotografia din telefoane, Lyla, părinții ei și directorii de la Windsor nu ar fi prins niciodată de veste, iar Finch ar fi regretat sincer, nimic nu avea să mai fie la fel. Cel puțin, pentru unul dintre noi.
VP - 25
Capitolul 4
Tom
Nu o să uit nicicând momentul în care am zărit-o pentru prima oară pe Beatriz. Eram la o speluncă din Five Points, pe vremea când estul orașului Nashville nu devenise încă un loc de întâlnire al hipsterilor și unde totul era o speluncă. Spelunca mea. Nu era locul unde te-ai fi așteptat să vezi o fată
frumoasă, cu atât mai puțin neînsoțită, însă a intrat singură, ceea ce era ademenitor în sine. Întâmplarea făcea să fie și genul meu, cu păr și ochi negri, piele bronzată și rotunjimi interesante. Și nici rochia roșie, mulată pe trup, nu o dezavantaja câtuși de puțin.
— Nici să nu te gândești, i-am spus eu amicului meu John, fără să-mi iau privirea de la ea.
John a râs.
— Despre cine vorbești? Despre tipa care seamănă cu J. Lo?
— Da, ea, am zis eu.
— De ce? I-ai tras-o? m-a întrebat John, mestecând un pai și urmărind-o cu privirea cum se apropie de noi.
Era genul de tip gălăgios și arătos, în jurul căruia gravitau toate gagicile tari, mai ales prin baruri, la ore târzii.
— Nu, dar o să încerc, am zis, râzând. Iar apoi m-aș căsători cu ea.
— Daaa, bine, a râs și John, sărind de pe scaun.
— M-a bătut pe spate, iar când fata s-a apropiat suficient cât să ne poată
auzi, a adăugat:
— Noroc, amice!
Ea i-a aruncat o privire, apoi mi-a zâmbit, dându-și seama pentru ce îmi urase noroc.
— Pot să mă așez? a întrebat, arătând spre scaunul care acum era gol.
— Da, am zis, simțindu-i parfumul din păr.
Mirosea a o loțiune de plajă cu care se dădeau fetele. Cocos, poate. Am încercat să mă gândesc la ceva inteligent de spus, dar mintea mi-era goală, așa că am decis să spun adevărul:
— Nu le am cu replicile de agățat, dar… ești cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată. Apoi, dându-mi seama cât de siropos sunase, am adăugat prostește: Din barul ăsta.
— Din barul ăsta zici? a întrebat ea, scoțând un hohot de râs răgușit și VP - 26
sexy, iar eu am observat că incisivul din stânga era adorabil de strâmb.
A privit în jur, întârziind asupra unui grup de fete nu foarte drăguțe care stăteau vizavi de mine.
— Bine, de peste tot, am clarificat eu, nemaipăsându-mi dacă era siropos sau nu.
Atât de drăguță era.
— Și asta nu e o replică de agățat? a întrebat ea.
Am identificat un ușor accent. Și mai bine. Eu am scuturat din cap și m-am bâlbâit:
— Nu… Ei bine, poate e… Dar nu vreau doar să te agăț. Vreau să aflu…
totul despre tine…
Din nou râsul acela.
— Totul?
— Totul, am spus, apoi am început cu întrebările. Cum te cheamă? câți ani ai? De unde ești?
— Beatriz. Douăzeci și cinci. Rio, mi-a răspuns ea, ultimul cuvânt rostogolindu-i-se de pe buzele pline, de aceeași culoare cu rochia.
— Din Brazilia?
Ea mi-a zâmbit și m-a întrebat dacă mai știam și alt Rio, timp în care chelnerul s-a apropiat de noi. Fără să ezite ca majoritatea fetelor, a comandat o băutură de care eu nu mai auzisem, pronunțând și mai mulți „r”.
A întins mâna după geanta ei mare, împletită, din care părea să vină un miros de iarbă sau poate tămâie, însă eu mi-am pus mâna peste a ei și i-am zis că am deja o notă de plată deschisă la bar.
