Eu l-am privit lung pentru o clipă, apoi am scuturat din cap, nemaiavând nicio replică.
— Kathie nu le știe pe toate, a continuat Kirk, întinzând mâna după sticla de whisky pe care o lăsase pe bufet.
Am împins sticla departe de el.
— În regulă, Kirk. Chiar dacă fata nu e hispanică, tot e un comentariu jignitor și rasist la adresa hispanicilor, am spus eu, cu tonul ușor ridicat. Și, indiferent de etnia acelei fete, are sfârcul la vedere! Deci dacă a făcut asta, în glumă sau nu…
— Atunci a dat de necaz, a spus Kirk. Evident. Dar poate că asta nu e toată
povestea…
— Adică?
— Nu știu. Poate cineva i-a luat telefonul. Poate e o imagine trucată.
Habar n-am, Nina. Dar încearcă să te calmezi. O să-i dăm de capăt cât de curând.
Am încuviințat din cap și am tras adânc aer în piept, dar, înainte să pot răspunde, am auzit ușa din față deschizându-se și pașii lui Finch în hol.
— Suntem în bucătărie! am strigat eu. Poți veni puțin aici, te rog?
O secundă mai târziu, fiul nostru și-a făcut apariția, îmbrăcat cu un tricou albastru deschis și niște pantaloni scurți, kaki. Părul lui blond, ondulat, era mai răvășit decât de obicei, întreaga lui înfățișare părând deodată neglijentă
într-un mod studiat.
— Hei, a spus el, ducându-se direct la frigider.
Ne-a aruncat doar o privire, pe urmă l-a deschis și a rămas nemișcat preț
de câteva secunde. A scos un pachet cu șuncă feliată. A scos câteva felii, apoi a aruncat pachetul înapoi în frigider, închizând ușa cu cotul.
— Nu vrei să-ți faci un sandviș? am întrebat eu.
— Prea mare deranjul, a răspuns Finch.
— Ce zici de o farfurie? am spus, începând să fierb de furie. Poți măcar să
pui aia pe o farfurie?
El a scuturat din cap, a rupt un prosop de hârtie de pe rolă și s-a îndreptat înspre sufragerie, în timp ce-și îndesa feliile de șuncă în gură.
— Unde pleci? am strigat după el.
— Să mă uit la televizor, a răspuns, fără să privească înapoi.
— Vino înapoi aici, te rog, am spus, ocolind bufetul ca să stau alături de Kirk. Eu și tatăl tău vrem să discutăm ceva cu tine.
M-am uitat la Kirk, care avea o expresie degajată pe chip, în timp ce bătea VP - 21
darabana pe marginea bufetului. I-am dat un ghiont cu cotul și a arborat o față încruntată.
— Ascult-o pe mama ta, Finch! a făcut el. Vrem să discutăm…
Finch s-a întors, arătând mai degrabă confuz decât îngrijorat, iar eu mă
întrebam oare cât de mult băuse.
— Care-i treaba? a întrebat el, vârându-și ultima bucată de șuncă în gură
și vorbind în același timp.
— Vrei să vii încoace și să stai jos? am spus eu, arătând cu degetul spre unul dintre scaunele de la bufet.
Finch a făcut cum i-am cerut, dar cu o expresie sfidătoare pe chip.
— Cum ți-a fost seara? am întrebat eu.
El a ridicat din umeri și a răspuns că a fost bună.
— Ce ai făcut?
— Am fost la Beau.
— La o petrecere?
— Nu, nu la o petrecere. Doar a chemat câțiva oameni. De ce? Ce e cu întâlnirea asta de gradul trei?
Eu i-am dat încă un ghiont lui Kirk, care și-a spus replica:
