Angeles, Atlanta, San Antonio, din nou Rio, și astea sunt doar câteva) și nici cu dățile în care trecuse prin oraș, fericindu-ne cu prezența ei în stare de ebrietate, făcându-i Lylei promisiuni deșarte, ca apoi să dispară din nou. Cu ajutorul unui terapeut de la școală cu care am discutat după una dintre aparițiile mai neașteptate ale lui Beatriz, am jurat că nu o voi denigra în fața Lylei, iar până acum am reușit să mă țin de cuvânt. Acest lucru era cât se poate de important. În plus, mi-am spus că alcoolismul nu era un defect, ci o boală.
— Putem afirma faptul că mama ta este alcoolică, am început eu.
Lyla a pufnit și și-a dat ochii peste cap.
— Da, tată, știu asta.
Eu am încuviințat din cap, alegându-mi cu grijă vorbele.
— Ei bine, atunci știi ca alcoolismul este ereditar?
— Tată, te rog! Nu sunt alcoolică! s-a plâns ea. Nu beau așa mult. Și, oricum, mama e mai bine acum. Se duce la terapia de grup.
— Poate, dar tot o alcoolică rămâne, am zis eu. Asta nu dispare fiindcă se duce la întâlniri. Și îți va rămâne mereu în gene. Întotdeauna va fi un pericol pentru tine.
— Nu beau prea mult.
— Ei bine, „prea mult” se întâmplă treptat, Lyla. E o pantă alunecoasă.
Dacă nu era mama ta…
— Știu povestea, tată…
— Lasă-mă să termin, am întrerupt-o eu. În afară de asta, trebuie să ne gândim la aspectele practice… adică la toate deciziile proaste pe care oamenii le iau după ce au băut. Noaptea trecută, de exemplu… Îți aduci măcar aminte ce s-a întâmplat?
Ea a ridicat din umeri și a spus că da, apoi a adăugat:
— Aproape.
— Aproape? Asta înseamnă că sunt lucruri pe care nu ți le aduci aminte?
— Posibil, a zis ea, ridicând din umeri.
— Ai… fost… cu un băiat?
— Taată! a făcut ea, cu o expresie îngrozită.
— Răspunde-mi, Lyla!
— Au fost și băieți acolo, a răspuns ea. Dacă la asta te referi.
— Nu, nu la asta mă refer. Știi la ce mă refer… Ai făcut sex? m-am silit eu să întreb. Ai putea fi însărcinată?
— Tată! a strigat ea, acoperindu-și fața cu mâinile. Oprește-te! Nu!
— Nu pentru că nu ai făcut sex? Sau nu pentru că ai folosit mijloace contraceptive?
— O, Doamne, tata! a strigat ea și s-a ridicat. Mai bine pedepsește-mă și VP - 38
gata! Nu vreau să vorbesc despre asta cu tine!
— Stai jos, Lyla! am zis cât de ferm am putut, fără să țip. Și să nu îndrăznești să-mi vorbești așa!
Ea și-a mușcat buza și s-a așezat la loc pe canapea.
— Ai făcut sex noaptea trecută?
— Nu, tată, nu am făcut, a răspuns ea.
— Cum poți fi atât de sigură dacă nu-ți aduci aminte?
— Sunt sigură, tata. Bine? Oprește-te!
Am inspirat adânc, apoi am trecut la subiect.
— Bine, atunci. Cine e Finch?
Cu privirea țintuită asupra unghiilor și cu buza de jos tremurând, a răspuns:
— Știu că știi ce am făcut, tata. Ai vorbit cu Grace de pe telefonul meu. Mia trimis conversația. Am citit tot. Recunoaște.
Am recunoscut cu o încuviințare din cap, pregătindu-mă pentru o tiradă
ipocrită despre dreptul la intimitate. Dar, cumva, a reușit să se stăpânească.
— Cine e? am întrebat eu.
— E în ultimul an, a răspuns ea.
