— E din Bristol? am făcut eu, fiindcă îmi închipuisem că era dintr-un loc mai chic, ca New York sau California.

— Da, provine dintr-o familie săracă, a spus el nonșalant.

— A, am făcut eu, gândindu-mă ce însemna pentru el sărac și dacă mă

încadram și eu în aceeași categorie. Dar mi-am zis apoi că nu contează și că

nu ar trebui să mai analizez atât lucrurile. Și tatăl tău?

— Se întoarce azi din Texas… dar nu aterizează decât peste câteva ore.

— A, super, am zis, în timp ce Finch s-a întors și m-a condus de-a lungul holului într-o bucătărie albă, superbă.

— Îți aduc ceva de băut?

La început, am crezut că vorbește de alcool, dar apoi a clarificat:

— Ceai? Suc? Cred că avem portocale și grepfrut… Apă?

Am spus că mi-ar prinde bine niște apă.

— Minerală sau plată? a continuat el, o întrebare pe care nu am mai auzit-o decât atunci când bunica m-a dus la un restaurant mai elegant.

— Ăăă, nu contează. Plată, cred, am zis, observând uriașa lespede de marmură de pe bufetul din bucătărie, cu vinișoare albastre ca acelea din atlasele tatei.

Finch a deschis ușa unui uriaș frigider din inox și a scos două sticle de Smart Water. Mi-a dat mie una, apoi și-a desfăcut-o pe a lui și a luat o gură. I-am urmat exemplul și am înghițit o dată, apoi ne-am zâmbit.

VP - 177

— Hai la subsol, a spus Finch.

Am încuviințat, amintindu-mi deodată de subsolul neterminat al lui Caleb, cu podelele lui de ciment și cu pereții de beton, mirosind a nisip de litieră și clor. Știam că al lui Finch nu avea să fie nici pe departe așa, însă, după ce am coborât și a aprins lumina, aproape că am izbucnit în râs din pricina contrastului. Arăta ca un cazino dintr-un hotel: cu un bar plin, o masă de biliard, câteva jocuri video vechi și mașini de pinball, o canapea uriașă din piele și o grămadă de fotolii cu spătar rabatabil, toate poziționate în jurul unui televizor gigantic, care părea mai degrabă un ecran de cinema.

— Bine ai venit în bârlogul meu.

— Uau! am făcut eu, prea impresionată ca să fac pe indiferenta. Este incredibil!

Mi-a mulțumit, zâmbind modest, apoi s-a dus la canapea și s-a așezat, bătând ușor cu mâna pe perna de lângă el. M-am așezat, fiind despărțiți acum de numai câțiva centimetri.

— Ai vreun film preferat? a întrebat el, luând una dintre cele trei telecomenzi de pe măsuța de cafea din fața noastră.

A deschis televizorul, apoi a intrat în meniul cu filme.

— Nu chiar, am zis eu, cu mintea goală, fiindcă nu prea îmi stătea gândul la filme.

— Alege ceva. Orice, a spus el, paginând mult prea repede ca să pot vedea ceva.

Am zis la întâmplare Fete rele – pentru că a fost primul lucru care mi-a venit în minte – iar peste câteva secunde, ne uitam la genericul de început al filmului pe care practic îl știam pe de rost.

Finch și-a pus picioarele pe masă, apoi a luat o altă telecomandă, apăsând un buton care a stins toate luminile deodată, transformând încăperea întrun mic cinematograf privat. O secundă mai târziu, s-a lăsat mai jos cu câțiva centimetri, anulând distanța dintre picioarele noastre. Apoi m-a luat de mână, odihnindu-și brațul în poala mea. Mă simțeam atât de confortabil și de firesc, și totuși, inima îmi bătea cu putere, ba încă și mai tare atunci când a început să-mi mângâie degetul mare cu al lui.

Am stat așa multă vreme, cu mâna mea în mâna lui, uitându-ne la film și râzând. Era ceva intim și minunat, dar nu la modul sexual, și chiar începusem să mă întreb dacă avea de gând să mă sărute, până la urmă. Apoi, în toiul scenei convorbirii în patru – una dintre preferatele mele – a pus pauză și a spus:

— Scorpiile astea îmi aduc aminte de Polly și de prietenele ei.

Am început să râd, dar apoi i-am privit chipul și am văzut că era cât se poate de serios, ba poate chiar puțin nervos.

VP - 178

— Mda, am zis eu. Și mie.

Am așteptat să reia filmul, dar m-am bucurat când am văzut că nu o face.

În schimb, mi-a dat drumul la mână, întinzându-se după sticla cu apă. A luat o gură, iar eu mi-am dat seama atunci ce avea să urmeze, așa că am luat și eu o gură dintr-a mea, pregătindu-mă pentru următoarea mișcare. A venit natural, el întorcându-și corpul spre al meu, petrecându-și brațul pe după

talia mea și trăgându-mă de-a lungul canapelei.

— Bună, a șoptit el, îndreptându-mă către el.

— Bună, am zis eu, simțindu-mă cu capul în nori.

Mi-a susținut privirea câteva clipe în plus, apoi a închis ochii, apropiindu-ne fețele, până când, în cele din urmă, s-a întâmplat. Finch mă săruta. Și eu îl sărutăm pe el. Părea prea siropos să îl numesc un vis devenit realitate, dar asta era – ceva ce îmi închipuisem de atâtea ori de una singură, înainte să

adorm, în patul meu.

Doar că realitatea era mult mai bună. Și asta pentru că nu se oprea din a mă săruta, devenind din ce în ce mai pasional, până când am ajuns să fim întinși unul lângă celălalt, cu chipurile luminate doar de ecranul încremenit.

M-am uitat într-acolo, iar el a prins aluzia și l-a stins de tot.

M-a sărutat iarăși, acum în întuneric deplin, apoi s-a răsucit pe spate și mă tras peste el. Și-a strecurat palmele pe sub cămașa mea, m-a mângâiat de la umeri, în josul spatelui. Erau mari și puternice, moi și calde. La început, am fost prea copleșită ca să reacționez, însă apoi am început să-mi mișc șoldurile în același ritm cu ale lui, strecurându-mi o mână prin spatele pantalonilor lui, atingându-i fundul, atât cât ajungeam. Avea un corp atât de bine făcut.

Am ținut-o așa vreo câteva minute, apoi lucrurile s-au încins din nou, el băgând mâna după sutienul meu și desfăcându-i încuietoarea din față după

câteva încercări. Mi-a cuprins sânii în palmele lui și mi-a spus cât de perfecți erau.

Complimentul m-a făcut să mă simt îndrăzneață, așa că m-am ridicat și mi-am dat jos tricoul de tot, apoi m-am așezat iar deasupra lui, încălecându-l, în timp ce el încerca să-mi desfacă nasturii de la blugi. Îi luă prea mult, așa că am terminat eu treaba în locul lui, în timp ce el și-a dat jos tricoul, apoi pantalonii. Doar boxerii lui și chiloții mei tanga roșii de la Victoria’s Secret ne mai stăteau acum în cale. Mă bucuram că îi luasem, pentru orice eventualitate.

Fiind acum deasupra mea, m-a atins jos, prin mătase, șoptindu-mi cât de bine se simțea și cât de udă eram. Și-a trecut apoi degetul din mijloc de-a lungul turului chiloților, băgându-l apoi în mine doar puțin.

Mi-am arcuit spatele, ridicându-mi șoldurile după mâna lui, atât pentru că

VP - 179

senzația era grozavă, cât și pentru că părea o mișcare destul de sexy și voiam cu disperare să fiu sexy pentru el. M-am gândit puțin la Polly, la faptul că era mult mai bună decât mine, dar apoi mi-am adus aminte că nu ea îl excitase acum și nu ei îi spunea pe nume.

— Te vreau, Lyla, te vreau atât de rău.

— Și eu te vreau.