care m-am spălat pe mâini și am luat o lămâie verde din bolul nostru cu fructe mereu plin. (Mama încerca să compenseze pentru lipsa talentului ei la gătit cu produse proaspete.)
În timp ce o ascultam cum îl punea pe Teddy la curent cu ultimele crime din oraș, am tăiat lămâia, am ales două bucăți mai frumoase și le-am pus pe gura sticlelor.
— Noroc! am zis, ridicându-mi berea și întinzându-i-o pe a lui.
Teddy mi-a zâmbit și a ciocnit gâtul sticlei lui de a mea.
— Pentru reuniuni!
— Și pentru cinele de duminică, am adăugat eu, în timp ce amândoi am îndesat felia de lămâie în sticlă și am tras câte o dușcă zdravănă.
Mama a scos un oftat lung și melancolic, adresându-i-se tatei, ca și cum noi nu puteam auzi:
VP - 188
— Ăștia doi… mereu le-a stat așa de bine împreună.
∵
Cina s-a dovedit a fi una relaxantă, ba chiar plăcută, subiectele de conversație au curs unul după altul, variind de la ultimele întâmplări din Bristol până la evenimente curente majore, inclusiv politică, unul dintre subiectele preferate ale tatei. Cu toții am rămas calmi și neobișnuit de neutri, eu realizând că habar nu aveam de orientarea politică a lui Teddy. În teorie, aș fi crezut că era republican, dar nu-mi aminteam să fi avut cu el nici măcar o discuție despre politică.
Apoi, chiar la sfârșitul cinei, am rămas cu toții în pană de idei, creând astfel o tăcere stânjenitoare și un gol înspăimântător pe care să îl umple mama.
— Și, a început ea, profitând de ocazie, ce mai face Kirk? Nu ai pomenit nimic de el.
La suprafață, părea o întrebare cât se poate de normală, dar îmi dădeam seama după expresia feței că era plină de subînțeles și cel puțin parțial provocată de vin.
— E bine, am zis eu, adăugând un imprudent „cred”.
Ea mi-a observat ezitarea.
— Crezi?
— A fost plecat în Dallas, m-am scuzat eu.
— Pentru ce?
— Chestii legate de… afaceri, am răspuns, sunând fie evazivă, fie prostuță.
— Hmmm, călătorește mult în ultima vreme, a remarcat mama, în timp ce eu l-am zărit pe tata aruncându-i o privire.
Cred că Teddy a observat și el, pentru că am văzut cum s-a uitat deodată
în altă parte.
— În regulă, mama. Poate ai mirosit tu ceva, am zis eu, aruncându-i mingea la fileu.
Ea a părut ușor uimită sau poate doar confuză.
— Ce vrei să spui?
Am ezitat, gândindu-mă la toate posibilitățile de a schimba subiectul, după care am luat decizia de moment de a termina odată cu flecărelile, și cu diversiunile, și cu minciunile de orice fel, indiferent cât de neînsemnate. Cel puțin acum, când mă aflam la masa părinților mei, alături de un om bun, care mă iubise cândva și care încă se ruga la Dumnezeu înainte de cină.
— Înseamnă, am zis eu, în cele din urmă, adunându-mi puterea pe care nu credeam că o mai am, că vreau să divorțez.
VP - 189
Capitolul 20
Lyla
Chiar s-a întâmplat. Am făcut sex cu Finch. Avea să rămână pentru totdeauna a doua persoană pe lista mea. Actul în sine nu a durat decât câteva minute, dar a fost în regulă. Cred că m-am bucurat că a fost mai rapid
– cel puțin pentru prima dată. Mai întâi, pentru că era incredibil de excitat.
Apoi, pentru că astfel ajungeam mai repede la partea mea preferată – și anume să stăm îmbrățișați în întuneric și să îi simt pieptul cum îi urca și cum îi cobora lipit de al meu.
— Uau, ce bine a fost! a zis el în cele din urmă, trecându-și degetele prin părul meu.
— Da, am murmurat eu, din ce în ce mai încântată cu fiecare secundă care trecea.
— Îmi pare rău că a fost atât de… rapid, a făcut el – ceea ce mi s-a părut foarte drăguț din partea lui.
— Nu, a fost super, am răspuns eu. A fost perfect.
— Corpul tău este perfect, a spus el, sărutându-mă pe creștet.
Complimentul m-a topit, dar, înainte să apuc să îi mulțumesc, am auzit ușa de la subsol deschizându-se și vocea unei femei.
