— Am găsit un bilet către Alice pe care l-a scris Nell când era mică,
în care îi cerea iertare că a distrus totul. Uite.
Willow s-a ridicat și s-a apropiat de geanta ei, de unde a scos plicul cu tăieturi din ziare.
Charlie a luat biletul și a citit scrisul de copil, decolorat.
PENTRU CEA MAI BUNĂ PRIETENĂ A MEA, ALICE,
ÎMI PARE RĂU, N-AM VRUT SĂ STRIC TOTUL. Ml-E TARE DOR
DE TINE.
NELL X
A scos un oftat greu, apoi s-a uitat la articolele care se revărsau din plic. A luat unul și s-a uitat peste el.
— Cine este Tessa James? a întrebat el.
— Este stră-stră-bunica mea; era moașă și a locuit în vechea casă
parohială, unde a crescut tatăl meu. Nu știu multe despre ea, în afară de faptul că a fost închisă pentru că una dintre nașterile asistate de ea a mers foarte prost, o mamă și un copil au murit în îngrijirea ei.
Charlie a citit încruntat titlul. O moașă riscă închisoare pe viață pentru ucidere din culpă. A ridicat altă tăietură. Moașă declarată vinovată de omor.
Willow s-a aplecat să se uite la articole: O moașă care a provocat sângerarea fatală a unei mame nevinovate a fost condamnată astăzi pentru omor.
Tessa James, care este moașăînKingston de treizeci de ani, a tăiat-o cu bisturiulpe Evelyn Hilton, când nașterea complicată la care asista a luat o turnură dificilă.
A frunzărit articolele, apoi a început să citească unul din Sussex Times, datat februarie 1950: Moașa condamnată era nevinovată? Reportaj exclusiv de Milly Green.
Tessa James era o moașă respectată în Kingston-near-Lewes, până în ziua în care a lovit tragedia. În timpul nașterii unui fiice mult așteptate, copilul s-a întors și a rămas blocat. Tessa James a fost declarată vinovată pentru provocarea rănilor fatale care au curmat viața atât mamei, cât și copilului, iar ulterior și-a luat viața în închisoare.
James a refuzat să dea o declarație în timpul procesului, o mișcare ce a costat-o în cele din urmă libertatea. A pledat nevinovată, dar în lipsa interogatoriului în instanță, juriul n-a avut posibilitatea să audă versiunea ei asupra evenimentelor și a ales să
o condamne.
Dar în noaptea aceea a mai fost prezentă o persoană, o servitoare, Sally Smith, un martor esențial în condamnarea Tessei James. Acum, după cinci ani, am reușit să îi dăm de urmă.
În timp ce citea, Willow a auzit telefonul mobil. Era un număr pe care nu-l recunoștea.
— Alo?
— Alo, vorbesc cu Willow James? a zis o voce de femeie.
Willow a simțit că inima îi bate mai tare înainte de a ști sigur cine era la telefon. Trimisese un mesaj grupului de pe Facebook de la Sanatoriul Mayfield, întrebând dacă cunoșteau o femeie pe nume Emma Parks și primise un răspuns generic de la unul dintre membri, care îi spunea că
Emma nu face parte din grup, dar că i-ar putea trimite numărul de telefon al lui Willow, dacă va dori să ia legătura cu ea. Asta fusese de dimineață și se temuse că nu va primi nici o veste timp de câteva zile, dar vocea de la capătul liniei i-a dat speranță.
— Mă numesc Emma Parks, a zis femeia, cu voce șovăitoare. Am primit puțin mai devreme un e-mail de la o cunoștință care spunea că
sunteți în căutarea cuiva care s-a aflat la sanatoriu în același timp cu fiica mea, Heather.
— Da, așa este. Îmi pare rău pentru pierderea suferită, doamnă
Parks, a zis Willow abia perceptibil.
— Îți mulțumesc, draga mea. Timpul domolește durerea, dar nu o face să dispară. Și nici nu aș vrea. Așadar, pe cine cauți?
— Este vorba despre mătușa mea, sora tatălui meu. Numele ei este Nell. Nell James. A fost acolo în același timp cu fiica dumneavoastră și îmi dau seama că mă agăț de un pai, dar...
— Mi-o amintesc foarte bine pe Nell, stătea în patul de lângă
Heather. Au devenit prietene în lunile pe care le-a petrecut acolo. Avea cei mai uimitori ochi albaștri – n-am să-i uit niciodată, a adăugat Emma.
— Cât mă bucur să aud ce spuneți! a zis Nell, ușurată că drumul pe care îl făcuse în Portsmouth nu fusese o pierdere de vreme. Știți cumva ce s-a întâmplat cu ea?
A așteptat cu răsuflarea tăiată.
— A fost adoptată, cred. A venit o femeie să o ia.
— Înțeleg. Știu că a fost cu mult timp în urmă, dar vă amintiți ceva despre această femeie? Cum arăta, sau poate știți numele ei?
Emma a făcut o pauză.
— Da, desigur. Era foarte elegant îmbrăcată și vorbea bine, iar Nell părea să o știe. Îmi făceam griji foarte mari pentru Nell. Nimeni nu venea să o viziteze. Ne-am interesat dacă o putem adopta noi înșine; era un copil atât de drăguț!
Willow a așteptat să continue, uitându-se la Charlie, încă absorbit de tăieturile din ziare.
