Apoi îl trag spre mine și îmi ridică impetuos coapsa pe șoldul lui, iar eu îmi înfig degetele în spatele lui lat, dinții în gât, în timp ce mă mângâie pe piept și pe fund. Coboară cu buzele pe claviculă, sub costumul de baie, atent cu dinții pe sfârc și îl pipăi prin șort, unde bag mâna, fericită
să-l simt că se încordează și se excită mai tare. Îi trag șortul peste șolduri și mi se usucă gura când îi simt erecția.
— Futu-i, zic, când mă izbește ca trenul, nu mai iau anticoncepționale.
— Dacă te ajută cu ceva, am făcut vasectomie, spune.
Mă trag înapoi șocată.
— Poftim??
— Este reversibilă, zice, roșind pentru prima oară de când am început. În plus, mi-am luat... măsuri de precauție în caz că vreau copii și
nu funcționează operația. De obicei, funcționează, dar... În sfârșit... nu voiam să las nici o femeie însărcinată din greșeală. Întotdeauna am grijă...
nu-i ca... De ce te uiți așa la mine?
Știam că Alex vede lucrurile în alb și negru. Știam că era extrem de grijuliu și știam că este cel mai atent și mai curtenitor om din lume, dar cumva mă surprinde că a ajuns la această decizie importantă. Parcă mă
doare inima de plăcere și tandrețe, pentru că este tipic. Îl strâng mai tare de brâu și îl lipesc de mine.
— Evident că ai făcut asta, spun. Cel mai precaut și mai atent om.
Ești un prinț, Alex Nilsen.
— O-o, zice, atât amuzat, cât și neconvins.
— Vorbesc serios, spun, lipindu-mă mai tare de el. Ești incredibil.
— Putem găsi un prezervativ dacă vrei. Dar nu am... nu sunt cu nimeni acum.
Sigur roșesc acum și probabil rânjesc ridicol.
— Nu-i nimic, spun. Suntem doar noi.
De fapt, vreau să spun că dacă ar fi s-o fac cu cineva, el ar fi acela.
Dacă există un om în care am încredere deplină și pe care-l vreau cu totul în acest fel, el este acela.
Dar îmi iese așa: „Suntem doar noi”. Mi-o spune și el, ca și cum știe exact la ce mă refer și pe urmă ajungem pe jos, într-o mare de plastic, îmi smulge sutienul, îmi scoate chiloții, își lipește gura între picioarele mele, strângându-mă de fund, făcându-mă să icnesc și să mă arcuiesc spre el când își trece limba peste tot.
— Alex, îl implor, băgându-i mâinile în păr, nu mă mai face să te aștept.
— Nu mai fi nerăbdătoare, mă tachinează. Am așteptat doisprezece ani. Nu vreau să se termine repede.
Mă străbate un fior pe spinare și mă arcuiesc spre el. În sfârșit, vine peste mine, își bagă mâinile în părul meu, mă mângâie pe piele și intră în mine încet. Ne găsim ritmul împreună și este atât de bine, de electric, exact cum trebuie, că nu-mi vine să cred că am pierdut atât timp fără să
facem asta. Doisprezece ani de dragoste mediocră când, în tot acest timp, așa trebuia să fie.
— Doamne, ce te pricepi, spun, iar el râde în timp ce îmi susură în ureche.
— Pentru că te cunosc, spune tandru și știu cum ești când îți place ceva.
Toți mușchii mi se încordează în valuri. La fiecare atingere a mâinilor lui, la fiecare mișcare a lui în mine simt că o să mă dezlănțui.
— Aș putea face sex cu tine până la moarte, gem.
— Bun, zice și se mișcă mai repede, mai intens, plăcerea enormă
făcându-mă să mă împotrivesc, să înjur și să mă mișc pe ritmul lui.
— Te iubesc, șuier fără să vreau.
Cred că voiam să spun că îmi place să fac sex cu el sau că ador corpul lui uluitor sau poate am vrut într-adevăr să spun că-l iubesc, la fel cum i-o spun când face ceva drăguț, doar că e puțin diferit, fiindcă suntem în toiul partidei, mă încing la față și nu știu cum s-o repar, dar Alex se ridică
și mă trage în poală, aproape de el, în timp ce mă pătrunde lent, adânc, intens și zice:
— Și eu te iubesc.
Și dintr-odată mă moleșesc, mi se descâlcește nodul din stomac și orice jenă și teamă dispar. Nu mai există nimic în afară de Alex.
Mâinile intense ale lui Alex, tandre în părul meu.
Spatele lat al lui Alex vibrând la atingerea mea.
Șoldurile proeminente ale lui Alex mișcându-se lent și consecvent lipite de ale mele.
Transpirația, pielea, picăturile de ploaie care cad de pe Alex pe limba mea.
