Alex vrea o căsnicie și copii, o casă stabilă și pe toate le vrea cu cineva ca Sarah. Cineva care să-l ajute să construiască o viață pe care a pierdut-o când avea șase ani.
Iar eu vreau o viață fără ancoră, cu excursii spontane și relații interesante, fiecare anotimp cu altcineva, așa că este foarte posibil să nu
mă așez vreodată. Singura noastră speranță de a menține relația asta este printr-o prietenie platonică pe care o avem dintotdeauna. Cei 5% își tot bagă coada, dar este timpul să-i înăbuș. Să stâlcesc acel „cum ar fi dacă”.
La sfârșitul săptămânii, când îl duc la aeroport, îl strâng în brațe cât pot de cast, în ciuda faptului că mă ridică în brațe, lucru care îmi dă fiori și mă încing în locuri neatinse de el.
— O să-mi fie dor de tine, spune gâtuit la ureche și fac efortul de a fi rațională și a mă dezlipi de el.
— Și mie.
Mă gândesc toată noaptea la el, iar când visez, îmi trage coapsa peste piciorul lui și își lipește șoldurile de ale mele. De câte ori dă să mă sărute, mă trezesc.
Nu vorbim patru zile și când îmi scrie în sfârșit, îmi trimite o poză cu pisoiul negru pe cartea deschisă Wise Blood de Flannery O’Connor.
Soarta, scrie.
CAPITOLUL 26
Vara asta
Pe balcon, trupurile noastre pătrunse de apă se înfierbântă, iar sub privirea lui blajină, simt cum îmi seacă ultima picătură de autocontrol, ploaia luând cu ea arșița deșertului și transpirația de peste zi. Nu mai există nimic în afară de mine și Alex.
Închide și întredeschide buzele, ale mele le îngână și îi simt suflul cald în gură. Fiecare răsuflare superficială a mea ne aduce mai aproape, până când îi ating imperceptibil cu limba buza inferioară, udă de ploaie, iar el se armonizează ca să îmi prindă încă puțin gura cu a lui.
O fracțiune de sărut. Apoi altul, mai plin. Îi frământ părul în mâini, îi simt șuierul respirației între dinți, apoi din nou atingerea subtilă a buzelor, mai profund, mai atent, mai ahtiat și mă topesc în el. Tremur îngrozită și înflăcărată, sub ploaia acestor senzații în toate nuanțele posibile, în timp ce ne lipim gurile și le deschidem, limba lui pătrunzând o clipă peste a mea, apoi mai adânc, dinții mei prinzându-i buza plină de jos, mâinile lui coborându-mi pe șolduri, pieptul meu arcuindu-se să-l întâlnească pe al lui când îmi lunecă mâinile pe gâtul lui ud.
Ne lipim și ne dezlipim, delicatele icnete și gâfâitul fiind la fel de înnebunitoare ca fiecare gustare, tatonare, atingere a gurii lui ude de ploaie. Se retrage, lăsându-și gura peste a mea, unde îi simt încă
respirația.
— E OK? mă întreabă în șoaptă.
De-aș putea vorbi, i-aș spune că este cel mai plăcut sărut din viața mea. Că nu am știut că sărutul poate fi atât de plăcut. Că aș putea face asta cu el la nesfârșit și tot ar fi mai bine decât orice partidă de sex din viața mea.
Numai că nu gândesc limpede cât să spun toate aceste lucruri.
Mintea mea se concentrează doar asupra mâinilor lui pe fundul meu, a pieptului lipit de al meu, a pielii ude și a hainelor subțiri îmbibate dintre noi, așa că încuviințez și îi prind buza inferioară între dinți încă o dată, iar el mă lipește de peretele de stuc și mă sărută cu mai multă disperare.
Cu o mână îmi sucește tivul tricoului pe șold, cu cealaltă îmi atinge ușor pântecele sub tricou.
— Și asta? întreabă.
— Da, gâfâi.
Ridică mâna mai sus, mi-o strecoară sub sutien și mă cutremur.
— Așa?
Îmi țin respirația, îmi stă inima în loc când începe să-și plimbe degetele circular. Încuviințez și îl trag mai aproape de șolduri. Are ditamai erecția și mă ia cu amețeală pe loc.
— Numai la tine mă gândesc, spune și mă sărută încet, își trece gura pe gâtul meu, lăsând în urmă fluturi. La asta mă gândesc.
— Și eu, recunosc în șoaptă.
Ajunge cu gura peste pieptul meu, mă sărută prin tricoul ud în timp ce îl ridică peste șolduri, coaste și umeri. Mi-l scoate peste cap și îl aruncă
printre resturile foliei de plastic.
— Și al tău, spun, tresăltând.
Duc mâna spre tivul tricoului lui, i-l trag peste cap. Când îl arunc într-o parte, dă să vină spre mine, dar îl opresc pentru o clipă.
— Vrei să ne oprim? întreabă, întunecându-i-se privirea.
Clatin din cap.
— Doar să... mă uit la tine și așa.
Zâmbește în colțul gurii.
— Ai fi putut să te uiți oricând la mine așa, spune încet. Doar ca să
știi.
— Și tu.
— Crede-mă, spune. Am făcut-o.
