despre el. În schimb, Alex a mai luat o gură de apă și a spus doar:
— Scriere creativă și pe urmă literatură.
A trebuit să mă uit la iubitul meu cum se chinuie să găsească
următoarea întrebare, cum renunță și se uită din nou în meniu.
— Este un scriitor excelent, am spus stingherită, iar Sarah s-a foit în scaun.
— Așa-i, a confirmat, cu un ton atât de acid, de ziceai că spusesem
„Alex Nilsen are un corp incredibil de sexy! ”
După cină, ne-am dus la petrecere la bunica Betty și a fost ceva mai bine. Nătărăii de frați ai lui Alex vociferau de mama focului că vor să-l cunoască pe Trey, bombardându-l cu tot soiul de întrebări despre trupă, R + R și dacă sforăi eu sau nu.
— Alex nu ne-ar spune în veci, a zis David, mezinul, dar cred că
Poppy face ca mitraliera când doarme.
Trey a râs, fără să se streseze deloc. Nu este niciodată gelos. Nici unul dintre noi nu își permite să fie: amândoi flirtăm cu zel. Sună ciudat, dar îmi place asta la el. Îmi place să-l văd cum se duce la bar să îmi ia de băut și să observ barmanițele zâmbind și râzând, aplecându-se peste bar să dea din gene la el. Îmi place să văd cum câștigă teren cu șarmul lui în fiecare oraș în care mergem și că atunci când stă cu mine, mă atinge: mă
ține de umeri, îmi pune mâna pe mijloc sau mă trage în poală ca și cum am fi singuri acasă, nu la un restaurant de cinci stele.
Nu m-am simțit nicicând mai sigură pe mine, mai convinsă că sunt pe aceeași lungime de undă cu cineva.
La petrecere, își ține mereu mâinile pe mine și David ne tachinează
din pricina asta.
— Doar nu crezi că o ia la sănătoasa dacă-i dai drumul, nu? a glumit.
— O, sigur ar face-o, a spus Trey. Fata asta nu poate sta locului mai mult de cinci minute. Îmi place asta la ea.
Petrecerea a fost prima ocazie din ultima vreme la care frații lui Alex erau laolaltă în același loc și au fost zurbagii și scumpi, cum mi-i aminteam de când eu și Alex aveam nouăsprezece ani, veniserăm acasă
în vacanță și trebuia să-i ducem cu mașina lui Alex, pentru că nici unul dintre ei nu o avea pe a lui, iar tatăl lor era un scump, dar uituc și straniu, incapabil să țină socoteala care, unde trebuie să fie și când.
În vreme ce Alex a fost întotdeauna calm și rezervat din fire, frații lui
erau genul de băieți care se tot luau la trântă sau își băgau unul altuia degetul lins în ureche.
Cu toate că unii dintre ei au copii acum, la fel se comportau și la petrecerea asta.
Domnul și doamna Nilsen îi botezaseră în ordine alfabetică. Alex primul, apoi Bryce, pe urmă Cameron și David, iar în mod ciudat, tot așa sunt și după înălțime. Alex cel mai înalt și mai solid, Bryce aproape la fel de înalt, dar slăbănog și cu umerii înguști, Cameron ceva mai scund și mai îndesat. Pe urmă vine David, cu doi centimetri și jumătate peste Alex, cu un fizic de sportiv profesionist.
Toți arată bine, cu diverse nuanțe de păr blond și ochi la fel de căprui, dar David arată ca o vedetă de cinema (ceea ce, spunea Alex la cină, vrea să devină, că tot zice că se mută la L.A.), cu părul des și ondulat, ochi mari și profunzi și entuziasmul, felul în care se luminează
la față când vorbește. Începe jumătate dintre propoziții cu numele celui căruia i se adresează sau al celui pe care-l consideră mai interesat.
— Poppy, Alex a adus acasă un teanc de reviste de la R + R, ca să-ti citesc și eu articolele, a zis la un moment dat acasă la Betty și a fost prima oară când am aflat că Alex chiar îmi citea articolele. Sunt foarte bune. Îmi dau senzația că mă aflu acolo.
— Aș vrea să fii, i-am zis. Ar trebui să facem toți o excursie împreună la un moment dat.
— Păi, cum dracu'! a exclamat David, după care a privit peste umăr, rânjind în timp ce se uita dacă-l auzise tatăl lui înjurând.
Are douăzeci și unu de ani și îl ador. La un moment dat, Betty mi-a cerut ajutorul în bucătărie și m-am dus cu ea să punem lumânări în tortul de ciocolată germană pe care-l făcuse pentru ginerele ei.
— Tânărul tău, Trey, pare de treabă, mi-a zis fără să ridice ochii din ce făcea.
— E super, i-am confirmat.
— Și îmi plac tatuajele lui, a adăugat. Sunt foarte frumoase!
Nu era nemernică. Betty putea fi sarcastică, dar te putea lua prin surprindere cu părerile ei în anumite privințe. Se putea schimba și îmi plăcea asta la ea. Chiar și la vârsta ei, punea întrebări ca și cum nu știa deja toate răspunsurile.
— Și mie îmi plac, am spus.
Am fost atrasă de energia lui Trey mai mult decât de aspect când am lucrat prima oară împreună în Hong Kong și mi-a plăcut că a așteptat să-mi dea întâlnire până am ajuns acasă, pentru că nu voia să mă simt aiurea dacă refuz.
Aș minți însă dacă aș spune că Alex nu a jucat un rol când am acceptat. Tocmai îmi spusese că vorbește mai mult cu Sarah la serviciu, că
lucrurile stau bine între ei. În acel moment, încă mă trezeam des după
vise în care apărea la ușa mea adormit, îngrijorat și mângâietor, în timp ce eu mă zbăteam în ghearele febrei.
Nu conta că nu spusese nimic despre împăcarea cu Sarah. O făcea sau nu o făcea, dar până la urmă, tot apărea cineva și nu cred că mai puteam îndura. așa că am acceptat să mă văd cu Trey în acea seară și ne-am dus la un bar cu Skee-Ball gratis și hotdog și până la plecare am știut că mă pot îndrăgosti de el.
Trey era pentru mine ce era Sarah Torval pentru Alex. Un om cu care să te potrivești. Așa că am zis da în continuare.
