— Nu „o țin una și bună”, spun în apărarea mea. Am început să mă
uit la primele sezoane cu Rachel, atunci când participa o fată de la cursul ei de arte și m-a prins după trei-patru episoade. Mi se pare doar că este un experiment incredibil, explic eu. Și vezi ore întregi de filmare înregistrate. Înveți foarte multe despre oameni.
Sarah ridică din sprâncene.
— Adică ce este dispus să facă un narcisist pentru faimă?
Trey râde.
— Fix!
Râd forțat și mai iau o gură de vin.
— Nu la asta mă refeream. Mă foiesc stingherită, încercând să-mi dau seama cum să explic. Vreau să spun că îmi place în mare parte. Dar, în primul rând... Îmi place că la sfârșit oamenii iau pesemne decizii dificile. Există doi-trei participanți cu care aceștia simt o conexiune puternică și nu se reduce totul la a-l alege pe cel mai puternic. În schimb, este ca și cum... Îi vezi cum fac o alegere pe viață.
Și la fel este și în viața reală. Poți iubi pe cineva și tot să știi că
viitorul pe care îl aveți împreună nu te-ar avantaja pe tine sau pe celălalt ori poate pe nici unul.
— Dar chiar sunt durabile relațiile acelea? întreabă Sarah.
— Majoritatea nu, recunosc. Dar nu asta este ideea. Te uiți cum se combină unul cu toți oamenii ăștia, vezi ce diferit se poartă cu fiecare dintre ei și pe urmă vezi ce aleg. Unii îl aleg pe cel de care se simt atrași fizic sau cu care se distrează cel mai bine, iar alții îl aleg pe cel care ar fi un tată super bun sau față de care pot fi sinceri în siguranță. Cum mare parte din dragoste are legătură cu felul în care ești tu cu altcineva.
Îmi place de mine în relația cu Trey. Am încredere în mine, sunt independentă, flexibilă și rațională. Sunt relaxată. Sunt așa cum mi-am dorit să fiu dintotdeauna.
— Corect, spune Sarah îngăduitor. Eu nu prea pot să înghit partea în care te giugiulești cu treizeci de tipi, după care te logodești cu unul cu care te-ai văzut de cinci ori.
Trey își dă capul pe spate râzând.
— Tu sigur te-ai înscrie la emisiune dacă ne-am despărți. Nu, P?
— Ei bine, la asta m-aș uita, chicotește Sarah.
Știu că glumește, dar mă irită, parcă s-au aliat împotriva mea. Îmi vine să zic „De ce crezi asta? Pentru că sunt o narcisistă care face orice pentru faimă?”
Alex îmi dă un picior pe sub masă și când mă uit la el, nici măcar nu mă privește. Îmi reamintește doar că este prezent, că nimic nu mă poate răni.
Înghit în sec și o las baltă.
— Mai vrea cineva vin ?
Seara următoare mâncăm pe terasă până târziu. Când intrăm să
punem înghețata la desert, îl găsesc pe Alex în bucătărie citind un e-mail.
Tocmai a primit vestea că Tin House i-a acceptat una dintre povestiri. Pare atât de fericit, încât îi fac o poză pe furiș. Îmi place atât de mult, încât aș pune-o pe fundalul telefonului dacă nu am fi amândoi combinați și nu ar fi extrem de bizar pentru Sarah și pentru Trey.
Hotărâm că este momentul să sărbătorim (ca și cum nu asta am făcut toată vacanța), așa că Trey ne face Mojito și stăm pe șezlonguri cu fața spre vale, ascultând sunetele suave și desfătătoare ale nopții la țară.
Mai că nu mă ating de băutură. Mi-a fost greață toată seara și pentru prima oara îmi cer scuze și mă duc mult înaintea celorlalți la somn. Vine și Trey în pat câteva ore mai târziu, abțiguit și mă sărută pe gât, trăgând de mine și, după ce facem sex, adoarme imediat și mi se face iar greață.
Abia atunci mi se năzărește ceva. În vacanța asta trebuia să-mi vină
ciclul. Probabil o întâmplare. Există multe motive să mi se facă rău când călătoresc în altă țară, iar eu și Trey avem destul de multă grijă.
Totuși, mă dau jos din pat cu stomacul întors pe dos și cobor tiptil la parter, deschid aplicația de notițe să văd când trebuia să-mi vină. Rachel îmi spune mereu să îmi pun o anume aplicație pentru ciclu, dar până
acum nu am văzut rostul.
Îmi bubuie urechile. Inima îmi bate nebunește. Parcă mi s-a umflat limba în gură. Trebuia să-mi vină ieri. O întârziere de două zile nu-i așa grav. Nici greața după găleți de vin roșu. Mai ales pentru cineva care suferă de migrene, și totuși mă apucă frica.
Îmi iau geaca din cuier, îmi bag picioarele în sandale și iau cheia mașinii închiriate. Cel mai apropiat magazin non-stop este la treizeci și opt de minute. Mă întorc la vilă cu trei teste de sarcină diferite, înainte să
răsară soarele.
Am avut tot timpul din lume să intru în toată regula în panică. Mă
fâțâi de colo-colo pe terasă ținând cel mai scump test de sarcină în mână
și amintindu-mi din când în când să respir, să respir, să respir. Stau mai prost cu plămânii decât atunci când am avut pneumonie.
— N-ai avut somn?
Mă sperie vocea care șoptește. Alex stă sprijinit de ușa deschisă, în șort negru și încălțări de alergat, cu tenul palid albăstrit de lumina zorilor. Îmi rămâne râsul în gât. Nu știu de ce.
— Pleci la alergat?
— E mai rece înainte de răsărit.
