— Desigur, zice, părând ușor șocat. Vă rog să mă scuzați, trebuie să...
Nu încheie propoziția, doar se uită la Alex cu ochii goi și nedumerit și îl strânge de umăr, înainte să plece.
Lângă mine, Alex răsuflă stresat și mă întorc spre el.
— Îmi pare foarte rău! Din cauza mea a fost penibil. Scuze.
— Nu. Mă ia de mână. De fapt, cred că am dezvoltat un fetiș legat specific de adevărul gol-goluț pe care i-l spui tatei.
— Caz în care hai să avem o discuție cu el despre mustața lui.
Vreau să plec, dar Alex mă trage spre el, așezându-și ușor mâinile pe talia mea și șoptindu-mi la ureche:
— În cazul în care nu te sărut pe cât de porno vreau în seara asta, te rog să știi că după excursia asta o să bag bani în terapie ca să înțeleg de ce sunt incapabil să-mi exprim fericirea în fața familiei.
— Și așa s-a născut fetișul meu legat de Alex Nilsen și dorința lui de a se arăta lumii, spun, iar el mă pupă repede pe creștet.
În acel moment, se aud țipete și chiote la ușa bistroului și Alex se
îndepărtează de mine.
Au venit nepoții și nepoatele.
CAPITOLUL 32
Vara asta
Bryce are două fete de șase și patru ani, iar Cameron un băiat de doi și ceva. Sora lui Tham are o fiică de șase ani și, împreună, cei patru aleargă bezmetici prin restaurant, chiotele ricoșând în candelabre.
Alex îi aleargă vesel, se aruncă pe jos când încearcă să-l doboare și îi ridică în brațe, țipând bucuroși când îi aruncă și îi prinde.
Este Alex cel pe care îl cunosc, amuzant, deschis și jucăuș cu ei, iar eu nici nu știu cum să interacționez cu copiii când mă trag printre ei, dar fac tot posibilul.
— Suntem prințese, îmi spune Kat, nepoata lui Tham, luându-mă de mână. Dar suntem și războinici, așa că trebuie să ucidem dragonul!
— Și unchiul Alex este dragonul? întreb.
Ea încuviințează solemn, cu ochii mari.
— Dar nu trebuie să-l ucidem, îmi explică pe nerăsuflate. Dacă îl îmblânzim, poate fi animalul nostru de companie.
De sub masă, unde se luptă pe rând cu câte una din fetele Nilsen, îmi aruncă o privire fugară de cuțu trist.
— Bine, îi spun lui Kat. Care e planul?
Noaptea trece în valuri. Întâi cocktailurile, apoi cina, pizza cu brânză
de capră și rucola, dovlecei de vară cu oțet balsamic, ceapă roșie murată
și varză de Bruxelles la grătar, tot soiul de chestii care i-ar face pe puriștii ca Rachel Krohn să pufnească.
Ne așezăm la masa copiilor, lucru pentru care Angela, soția lui Bryce, abțiguită, îmi mulțumește de o sută de ori când se termină masa.
— Îmi iubesc copiii, dar uneori vreau și eu să stau la masă și să
vorbesc despre altceva decât Peppa Pig.
— Hm, zic, am vorbit mai mult despre literatură rusă.
Mă plesnește pe braț mai tare decât vrea când râde, după care îl ia pe Bryce de braț și îl trage spre ea.
— Iubitule, auzi ce zice Poppy.
Se agață de el, care stă cam rigid – un Nilsen în sinea lui –, dar o ține de mijloc. Nu râde când mă pune Angela să repet, ci spune sec și sincer ca un Nilsen:
— Haios. Literatură rusă.
Înainte de desert și cafea, sora lui Tham (cu o sarcină înaintată, gemeni) se ridică și ciocnește furculița de paharul cu apă, atrăgând atenția de la masa principală:
— Părinții noștri nu prea le au cu vorbitul în public, așa că am consimțit să țin un mic toast în seara asta. Cu ochii aproape în lacrimi, trage aer în piept: Cine ar fi zis că enervantul meu frățior o să îmi fie cel mai bun prieten? Vorbește despre copilăria ei cu Tham în nordul Californiei, certurile cu țipete, momentul în care i-a luat mașina fără să
ceară voie și a intrat cu ea într-un stâlp de telefon. Apoi punctul de cotitură, când a divorțat de primul ei soț și Tham i-a cerut să se mute cu el. Când l-a prins plângând uitându-se la Casă, dulce casă și, după ce l-a tachinat cum se cuvine, s-a așezat pe canapea să se uite împreună cu el până la sfârșit, când plângeau amândoi și râdeau unul de altul și au hotărât că trebuie să iasă în toiul nopții să-și ia înghețată. Când m-am recăsătorit, continuă, cel mai greu a fost să știu că nu o să mai locuiesc cu tine. Și când ai început să vorbești despre David, mi-am dat seama cât de îndrăgostit erai și am crezut că o să te pierd și mai mult. Apoi l-am cunoscut pe David. Face o față care stârnește râsete, relaxate în familia lui Tham și reținute în cea a lui David. Am știut pe loc că o să mai am un prieten bun. Nu există căsnicie perfectă, dar tot ce atingeți voi doi devine frumos și așa va fi totul.
Lumea aplaudă, se strâng în brațe, se pupă pe obraji. Au început să
vină ospătarii din bucătărie cu desertul, când deodată, domnul (Ed) Nilsen se ridică în picioare, se leagănă stingherit, bate cu cuțitul în paharul cu apă atât de ușor, încât zici că mimează.
David se foiește în scaun și Alex ridică umerii ca un protector atunci când toată atenția se îndreaptă asupra tatălui.
