Se așezau toate cap la cap.
— Palm Springs, repetă Swapna, iar ochii îi scapără în timp ce se afundă în gânduri și cântărește ideea. Revine brusc cu picioarele pe
pământ și se întinde spre tastatură. Scrie un minut, după care se scarpină
în bărbie, citind pe monitor. Sigur, va trebui să așteptăm să o folosim pentru ediția de iarnă. Vara în extrasezon.
— Tocmai de-aia este perfect, fabulez eu, puțin panicată. Vara se întâmplă tot soiul de lucruri în Springs și este mai puțin aglomerat și mai ieftin. Ar fi un mijloc bun să mă întorc cumva la rădăcini – cum să faci o astfel de excursie cu buget redus, știi?
Swapna cumpănește cu buzele țuguiate.
— Dar avem o marcă aspirațională.
— Iar Palm Springs reprezintă o ditamai aspirația. Le oferim cititorilor noștri viziunea – și apoi le arătăm cum o pot atinge.
Ochii negri ai Swapnei se aprind în timp ce chibzuiește și îmi crește inima de speranță. Apoi, clipește și se întoarce spre monitor.
— Nu.
— Poftim? fac, nici măcar intenționat, doar că al meu creier nu poate asimila reacția asta.
Sub nici o formă nu accept că asta, slujba mea, este locul în care deraiază totul. Swapna oftează în semn de regret și se apleacă peste biroul de sticlă sclipitor.
— Uite, Poppy, apreciez ideea pe care ai avut-o, dar nu reprezintă
marca noastră. Este un risc de confuzie între mărci.
— Risc de confuzie între mărci, spun, aparent prea șocată să dau glas propriilor cuvinte.
— M-am gândit tot weekendul și te trimit la Santorini.
Își plimbă privirea spre versiunile de layout la care se uita înainte, schimbându-și expresia de Manager Swapna, Empatică, dar Profesionistă, în Swapna, Geniul Revistelor, concentrându-se. Îsi vede de treabă, atât de evident, încât mă trezesc că stau în picioare deși, în sinea mea, creierul se învârte în jurul refrenului „dar, dar, dar!”
„Dar asta este sansa noastră să remediem relația.”
„Dar nu poți renunța așa ușor.”
„Dar asta este ceea ce îți dorești.” Nu superbele plaje albe din Santorini, cu marea sa sclipitoare.
Alex în deșert, în extrasezon. Rătăcind în locuri pe care le-a cercetat înainte pe Tripadvisor, zile neplanificate și nopți lungi, lungi, ore întregi de soare pierdute într-o librărie prăfuită, pe lângă care nu putea doar să
treacă sau într-un magazin de vechituri, în care dezordinea și germenii îl fac să stea drept, rigid și totuși răbdător lângă ușă, în timp ce eu probez pălăriile morților. Asta îmi doresc.
Rămân în ușa biroului, ținându-mă cu mâna de inimă să nu-mi sară
din piept, până când Swapna ridică privirea din layout-uri, arcuind întrebător sprânceana, de parcă ar zice: Da, Poppy?
— Dă-i Santorini lui Garrett, spun.
Swapna clipește la mine, evident nedumerită.
— Cred că am nevoie de niște timp pentru mine, izbucnesc, înainte s-o lămuresc. O vacanță – una adevărată.
Swapna își încleștează dinții. Este nedumerită, dar nu are de gând să
mai ceară detalii, ceea ce e bine, pentru că oricum nu aș ști cum să-i explic.
Încuviințează lent.
— Atunci trimite-mi datele.
Mă întorc și mă duc la biroul meu, mai calmă decât am fost în ultimele luni. Până mă așez și revin cu picioarele pe pământ.
Am ceva bani puși deoparte, dar să fac o excursie pe care mi-o permit la standardele R + R – și pe banii lor – este extrem de diferit de a face o excursie pe care mi-o permit pe banii mei. Iar ca profesor de engleză
la liceu, cu doctorat și toate datoriile aferente, nici vorbă să-si permită
Alex să împartă costurile cu mine. Mă îndoiesc că ar fi de acord să
accepte cu totul excursia dacă ar ști că o fac pe banii mei.
Dar poate este mai bine așa. Întotdeauna ne-am distrat de minune în excursiile făcute pe bani puțini. Totul a început s-o ia razna după ce și-a băgat coada R + R în vacanțele noastre de vară. Sunt în stare: sunt în stare să pun la cale vacanța perfectă, ca pe vremuri, îi pot reaminti lui Alex ce bine era atunci. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât prinde mai multă
noimă. Ba chiar mă entuziasmează ideea de a face una din vacanțele noastre ca înainte, mizere și ieftine. Totul era mult mai simplu atunci și întotdeauna a fost de senzație.
Scot telefonul și încerc, fără grabă, să compun mesajul perfect: O idee năstrușnică: Hai să facem excursia asta ca pe vremuri. Ieftină rău, fără fotografi profi pe urmele noastre, fără restaurante de cinci stele, vedem Palm Springs în propriile roluri de profesor sărac și jurnalist al erei digitale ce suntem.
În câteva clipe răspunde: Și R + R nu are nici o problemă cu asta? Să nu
