— Zice Piept-Clădit-la-Sală, îl tachinez.
Se încruntă.
— Eu fac sport pentru anxietate.
— Da, evident că puțin îți pasă de corpul ăsta superb. Este doar o repercusiune.
Îi zvâcnește maxilarul și își îndreaptă privirea din nou spre drum.
— Îmi place să arăt bine, spune cu un ton care insinuează: „Ce-i așa rău în asta?”
— Și mie. Îmi mișc picioarele pe bord până când ajunge cizma roșie în câmpul lui vizual. Evident.
Îi fug ochii la piciorul meu din mijlocul bordului, unde cablul audio stă încolăcit perfect.
— Ia-l, zice și îmi dă cablul. Ce-ar fi să faci atmosferă?
În perioada asta punem muzică pe rând în mașină, dar Alex mă lasă
mereu prima, pentru că este Alex și pentru că este cel mai tare.
Insist să pun un playlist numai cu muzică country până ajungem. Pe lista mea am Shania Twain, Reba McEntire, Carrie Underwood și Dolly Parton. Pe a lui doar Patsy Cline și Willie Nelson, Glen Campbell și Johnny Cash, plus ceva Tammy Wynette și Hank Williams.
Am găsit hotelul pe Groupon în urmă cu câteva luni și este unul dintre locurile alea penibile unde te duci o singură dată, cu neon roz (o pălărie de cowboy din desene animate așezată peste cuvântul CAMERE
LIBERE), care mă ajută în sfârșit să pricep porecla „Nashvegas”.
Ne cazăm și ne ducem bagajele în cameră. Fiecare cameră are oarecum o temă specifică unui celebru muzician din Nashville. Adică
sunt poze înrămate cu ei în toată încăperea, la fel și oribilele plăpumi înflorate și pledurile cafenii groase pe toate paturile. Am încercat să cer
camera Kitty Wells, dar, se pare că atunci când faci o rezervare prin Groupon, nu poți alege.
Suntem în camera Billy Ray Cyrus.
— Crezi că primește bani pentru asta? îl întreb pe Alex, care trage așternuturile ca să vadă dacă sunt ploșnițe sub saltea.
— Mă îndoiesc, răspunde. Poate-i mai dau din când în când un cupon pentru iaurt înghețat. Dă la o parte draperia și se uită la neonul roz intermitent. Oare închiriază cu ora? întreabă sceptic.
— Nu prea contează, răspund, dacă tot am lăsat baxul de prezervative acasă.
Se cutremură și se aruncă pe unul dintre paturi, mulțumit că nu a găsit ploșnițe.
— Dacă n-ar fi trebuit să fiu de față, ar fi chiar foarte tare.
— Aș fi fost eu de față, Alex. Eu chiar nu contez?
— Ba da, dar tu ești fata ei. În privința discuțiilor despre sex, tata n-a făcut niciodată mai mult decât să ne lase o carte despre castitate pe pat când împlineam treisprezece ani. Până pe la șaisprezece ani, am crezut că
faci cancer de la masturbare.
Mi se strânge inima. Uneori uit cât de greu i-a fost lui Alex. Mama lui a murit din pricina complicațiilor la nașterea lui David, domnul Nilsen a rămas văduv, iar cei patru băieți Nilsen, orfani de mamă. Până la urmă, tatăl lui s-a văzut anul trecut cu o femeie de la biserică, dar s-au despărțit după trei luni și, cu toate că domnul Nilsen a fost cel care a încheiat relația, a fost atât de devastat, încât Alex a trebuit să plece de la școală și să se ducă acasă în toiul săptămânii ca să-l aline.
Alex este cel pe care-l cheamă și frații lui când se întâmplă ceva. E
reperul lor emoțional. Uneori, cred că de-asta suntem atât de atrași unul de celălalt. Pentru că este obișnuit să fie fratele mai mare, stânca de neclintit, iar eu sunt obișnuită să fiu sora mai mică și enervantă.
Este o dinamică pe care o înțelegem amândoi: eu îl tachinez cu drag, el face lumea mai puțin primejdioasă pentru mine.
Săptămâna asta însă, nu o să am nevoie de nimic din partea lui.
Misiunea mea este ca Alex să se relaxeze, să-l scot pe Infantilul Alex din Alex cel Suprasolicitat și Mega-Concentrat.
— Știi, zic, așezându-mă pe pat, dacă vrei niște părinți autoritari de împrumut, ai mei sunt obsedați de tine. Doar se vede. Mama vrea să-mi
iei virginitatea.
Se sprijină pe palme, înclinând capul.
— Mama ta crede că încă nu ai făcut sex?
— Nu am făcut sex, protestez. Credeam că știi asta. Vorbim, pare-se, despre orice, dar iată că sunt anumite subiecte pe care nu le-am abordat.
— Nu. Alex tușește. Adică nu știu. Ai plecat însoțită de la unele petreceri.
— Da, dar nu se întâmplă nimic serios. Nu-i ca și cum m-am combinat cu vreunul din ei.
— Am crezut că pur și simplu nu ai chef să fii cu nimeni.
