fie stânjenit. Ori poate își va aminti cum a stat lângă mine tot documentarul, mult prea dezamăgitor, despre Kinks, ca un cablu electric care sfârâia ori de câte ori ni se atingeau brațele.

— În mod normal, adormi la documentarele astea, a ținut să-mi spună surâzând, înghiontindu-mi piciorul cu al lui, dar, când a coborât privirea la mine, ochii lui căprui păreau să exprime cu totul altceva, pătrunzători și chiar lacomi.

Am ridicat din umeri, am spus ceva de genul „Nu sunt obosită” și am încercat să mă concentrez la film. Timpul se scurgea cu o lentoare chinuitoare și, timp de aproape două ore, fiecare clipă lângă el îmi dădea noi senzații, ca și cum tocmai începuserăm să ne atingem iar, și iar, și iar.

Era devreme când s-a terminat filmul, așa că am început alt documentar, plictisitor și absurd, doar un zgomot de fundal pentru a nu ne simți vinovați.

Cel puțin eu eram destul de sigură că asta făceam.

Felul în care își ține mâna peste coapsa mea acum mă înfioară și mă

ademenește. O parte din mine, complet lipsită de noimă, vrea să se

lipească de el, să ne atingem peste tot și să aștept să văd ce se întâmplă

când se trezește.

Toate amintirile din Croația reies la suprafață, făcându-mi corpul să

freamăte cu disperare.

Îmi iau piciorul de pe el și mă strânge din reflex cu mâna, relaxându-se când mă dau la o parte cu totul. Mă întorc pe cealaltă parte și mă ridic în șezut în clipa în care se dezmeticește Alex, deschizând ochii lipiți de somn, cu părul ciufulit.

— Hei, zice răgușit.

— Cum ai dormit? întreb, la fel de gâtuit.

— Bine, cred. Tu?

— Bine. Ce-ți face spatele?

— Stai să văd.

Se ridică foarte încet și se întoarce ca să-și dea jos picioarele lungi din pat. Se ridică în picioare cu mare grijă. Mult mai bine. Are ditamai erecția și pare să observe în același timp cu mine. Își duce mâinile în față și se uită cu ochii mici în jur.

— Nu se poate să fi adormit pe căldura asta.

O fi având dreptate, dar nu-mi amintesc cu adevărat cât de cald a fost azi-noapte. Nu gândeam destul de limpede cât să fiu conștientă de temperatură. Astăzi trebuie să se schimbe ceva. Gata cu statul în casă.

Gata cu statul în pat unul lângă altul. Gata cu discuțiile despre Tinder.

Gata cu adormitul împreună și urcatul peste el în somn.

Mâine încep festivitățile nunții lui David cu Tham (petrecerile burlacilor, repetiția nunții, nunta). Astăzi, eu și Alex trebuie să ne distrăm într-un fel cât se poate necomplicat și de nederutant, ca atunci când ajungem acasă, să nu mai dispară încă doi ani.

— Îl sun pe Nikolai să vorbim despre aerul condiționat, spun. Dar ar trebui să ne punem în mișcare. Avem multe de făcut.

Alex își trece mâna peste frunte în păr.

— Am timp de un duș?

Îmi sare inima din loc când îmi imaginez cum ar fi să fac duș cu el.

— Dacă vrei, îngaim. Dar în câteva clipe o să fii din nou leoarcă de sudoare.

Ridică din umeri.

— Nu cred că pot ieși așa deșănțat.

— Te-am văzut și mai deșănțat, glumesc, pentru că mi-am pierdut filtrul deja defect.

— Numai în fața ta, zice și îmi ciufulește părul când trece pe lângă

mine în drum spre baie.

Simt cum mi se înmoaie picioarele cât aștept să aud dușul curgând.

Abia atunci sunt în stare să mă clintesc și primul lucru pe care-l fac este să mă duc la termostat. 29?!

Sunt 29 de grade nenorocite în apartament, după ce pusesem termostatul la 26 aseară. Putem așadar să stabilim oficial că aparatul este stricat.

Ies pe balcon și îl sun pe Nikolai. Telefonul țârâie de 3 ori și intră

căsuța vocală. Las încă un mesaj, ceva mai nervos, după care trimit un e-mail și un mesaj înainte să intru și să caut cea mai subțire rochie cu care venisem. O rochie de vară pepit, atât de lăbărțată, încât stă ca pe gard pe mine.

Se oprește apa și, de data asta, Alex nu mai face greșeala să iasă doar în prosop. Iese complet îmbrăcat, cu părul pieptănat pe spate, cu picături de apă pe frunte și pe gât (destul de senzual, aș zice).

— Așa... Ce ai de gând azi? întreabă.