— De cât timp ai nevoie? mă întreabă, uitându-se peste umărul meu ca să mă privească în ochi prin oglindă, cu părul ud ridicat în toate părțile.

Ridic din umeri.

— Doar cât să îmi dau cu lipici și să mă rostogolesc într-o vană de sclipici.

— Deci zece minute? presupune.

Încuviințez și las din mână ondulatorul.

— Sigur vrei să vin?

— De ce nu?

— Pentru că este petrecerea burlacilor pentru fratele tău.

— Și?

— Și nu l-ai văzut de câteva luni și poate nu vrei să mă târăști după

tine.

— Nu te târăsc după mine, zice. Ești invitată. Plus că cel mai probabil vor fi stripperi și știu că îți plac bărbații în uniformă.

— David m-a invitat, spun. Dacă ai vrea tu să petreci timp doar cu el...

— Vin aproximativ cincizeci de oameni în seara asta. Am noroc dacă

apuc să fac contact vizual cu David.

— Dar vin și ceilalți frați, nu?

— Nu vin, zice. Abia mâine aterizează.

— Bine, și toate fătucele sexy ale deșertului? întreb.

— Fătucele sexy ale deșertului..., repetă.

— Vei fi singurul Făt-Frumos al balului.

Înclină capul.

— Deci vrei să mă duc să mă pipăi cu o fătucă sexy.

— Nu neapărat, dar îmi imaginez că știi că mai poți face asta. Adică

doar pentru că ne-am...

Se încruntă.

— Poppy, ce-i asta?

Îmi ating părul absentă.

— Voiam un coc beehive, dar cred că o să mă mulțumesc cu unul bouffant.

— Nu, adică... Se pierde. Regreți noaptea trecută?

— Nu! exclam înroșindu-mă. Tu?

— Deloc.

Mă întorc să mă uit spre el, nu prin oglindă.

— Sigur? Pentru că abia dacă mi-ai aruncat o privire azi.

Râde și-mi atinge mijlocul.

— Pentru că dacă mă uit la tine îmi amintesc noaptea trecută si, oi fi eu demodat, dar nu am vrut să stau toată ziua la piscina hotelului cu ditamai erecția.

— Pe bune?

Am un ton de zici că tocmai mi-a recitat o poezie de dragoste. Mă

lipește de marginea chiuvetei și mă sărută o dată, încet și apăsat, cuprinzându-mi gâtul cu mâinile până la catarama salopetei. Aceasta se desface și mă arcuiesc pe spate în timp ce-mi ridică rochia până la brâu.

Mă prinde de obraz și îmi trage gura aproape de a lui, iar eu îl cuprind cu picioarele și adâncim săruturile, în timp ce-și plimbă mâna liberă pe sânii

mei goi.

— Îți amintești când eram bolnavă? îi șoptesc la ureche.

Își împinge coapsele în ale mele și spune încet și gâtuit:

— Normal.

— Te-am vrut cu disperare în noaptea aia, recunosc, desfăcându-i cămașa.

— Toată săptămâna aia, zice, în fiecare dimineață, am fost pe punctul de a avea orgasm. Dacă nu ai fi fost bolnavă...

Mă ridic în el și își lasă gura pe gâtul meu în timp ce-i desfac nasturii cămășii.

— În Vail, când m-ai cărat în cârcă la vale...

— Doamne, Poppy. Am pierdut foarte mult timp făcând eforturi să

nu te vreau.

Mă ridică de pe chiuvetă și mă duce în pat.