— Nu-i nimic, îi șoptesc atunci, de câte ori e nevoie: E OK. Ești OK.

Suntem OK, Alex.

Își îngroapă fața umedă în gâtul meu, strângându-mă bine de mijloc în timp ce-mi trec mâinile prin părul lui și îi simt buzele ude și calde pe piele.

Știu că o să treacă senzația, dar în clipa aceea aș da orice să fim doar noi. Să nu-i fi întâlnit încă pe Sarah și pe Trey. Să ne putem ține în brațe cât de strâns și de mult avem nevoie. Întotdeauna am trăit într-o lume pentru doi, dar nu mai este cazul.

— Îmi pare rău, mai spune o dată în timp ce se desprinde de mine,

uitându-se spre valea străbătută de primele raze de soare. Nu ar fi trebuit să...

Îi ating brațul.

— Te rog, nu spune asta.

Încuviințează, face un pas în spate, îndepărtându-se de mine și știu, cu fiecare fibră a ființei mele, că face bine ce face, dar tot doare.

— Trey pare un super tip, zice.

— Este, îi promit.

Alex dă de câteva ori din cap.

— Foarte bine.

Și gata. Pleacă la alergat și eu rămân singură pe terasa pustie, urmărind goana umbrelor matinale în vale.

Îmi vine ciclul douăzeci și cinci de minute mai târziu, în timp ce fac omleta pentru micul dejun și restul vacanței decurge fenomenal de normal pentru două cupluri.

Numai că, în sinea mea, sunt complet devastată. Doar să le vrei pe toate, atât de multe lucruri care nu pot coexista într-o singură viață. Mai mult ca orice însă vreau ca Alex să fie fericit. Să aibă tot ce si-a dorit vreodată. Trebuie să fac în așa fel încât să nu-i mai stau în cale, să-i dau ocazia să le capete pe toate.

Până nu ne luăm în brațe de rămas-bun, nu ne prea mai apropiem unul de altul. Nu mai vorbim niciodată despre ce s-a întâmplat.

Îl iubesc în continuare.

CAPITOLUL 30

Vara asta

Bun, se pare că nu discutăm despre ce s-a întâmplat pe balconul lui Nikolai și trebuie să mă împac cu asta. Când mă trezesc în camera de hotel multicoloră din Larrea Palm Springs, patul lui Alex este gol și făcut, iar pe birou e un bilet pe care scrie – LA ALERGAT – MA ÎNTORC

REPEDE. P.S. AM LUAT DEJA MAȘINA DE LA SERVICE.

Nu-i ca și cum mă așteptam la îmbrățișări, pupici și jurăminte fierbinți de dragoste, dar putea să fi zis și el „A fost mișto azi-noapte”.

Ori poate un semn de exclamare vesel.

Și cum naiba aleargă pe căldura asta? Bilețelul ăsta spune multe și paranoia mă ajută cu sugestia că aleargă să își limpezească gândurile după ce s-a întâmplat.

În Croația, s-a speriat de moarte. Amândoi ne-am speriat, dar s-a petrecut la sfârșitul vacanței, când ne puteam retrage fiecare în colțul lui de țară. De data asta, ne așteaptă petrecerea burlacilor, cina dinaintea nunții și nunta.

Totuși, am promis că nu îngădui să ne mai stricăm relația și am vorbit serios. Trebuie să fiu relaxată, să-mi joc rolul ca să nu intru în panică după partida de sex. Îmi vine să-i cer sfatul lui Rachel, dar adevărul este că nu vreau să spun nimănui. Vreau să fie ceva doar între mine și Alex, cum este mare parte din lume când suntem împreună.

Arunc telefonul pe pat, iau un pix din geantă și scriu și eu pe bilet: La piscină – ne vedem acolo?

Când apare, poartă încă hainele de alergat și vine cu o punguță maro și o cafea la pachet, iar când văd toate astea, mă apucă furnicăturile și tânjala.

— Chiflă cu scorțișoară, zice, dându-mi punga și cafeaua. Latte. Iar mașina este în parcare cu frumoasa anvelopă nouă.

Fac un cerc vag cu cafeaua în fața lui.

— Înger. Cât a fost anvelopa?

— Am uitat, zice. Mă duc la duș.

— Înainte să... vii să transpiri la piscină?

— Înainte să zac în piscină toată ziua.

Nu exagerează prea mult. Stăm cât ne dorește inima. Ne relaxăm. Ba

la soare, ba la umbră. Comandăm băuturi și nachos de la barul piscinei, ne mai dăm cu cremă de soare din oră în oră și tot ajungem în cameră cu mult înainte să fie nevoie să ne pregătim pentru petrecerea burlacilor.

David și Tham au decis să le facă separat, deși sunt colegi, iar Alex spune în glumă că David a făcut planul ăsta ca să iște un concurs de popularitate, de fapt.

— Nu-i nimeni mai popular decât fratele tău, spun.

— Încă nu l-ai cunoscut pe Tham, zice el și intră în baie, unde dă

drumul la duș.

— Serios, mai faci un duș?

— Mă clătesc, răspunde.

— Mai ții minte la școală când se făcea coadă la cișmea și copiii ziceau „Mai lasă și pentru balene?”

— Da.

— Păi, mai lasă și pentru balene, amice!

— Trebuie să te porți frumos cu mine, spune. Ți-am adus chiflă cu scorțișoară.

— Caldă și perfectă, zic, și roșește în timp ce închide ușa la baie.

Nu-mi dau seama ce se întâmplă. De pildă: de ce nu am stat toată

ziua în cameră să facem sex? Îmi pun rochia-salopetă galbenă-verzuie stil anii '70 și încep să îmi aranjez părul în oglinda de lângă baie, iar câteva minute mai târziu, Alex iese deja îmbrăcat și gata de plecare.