— Arată exact ca Delallo.
Măcar de asta să râdem. După care aplicația Marlei se defectează și se rătăcește. Drumul nostru de șaptesprezece minute se face de douăzeci și nouă, chiar în fața ochilor noștri. Nu râde nimeni. Nu zice nimeni nimic, nu scoatem un sunet.
Până la urmă, suntem aproape de Desert Rose. Este cam beznă și sunt sigură că stelele ar fi uluitoare dacă nu am fi prinși în Kia Rio a Marlei, inhalând tone de spray dulceag Bath & Body Works, cu care pare să fi parfumat toată mașina.
Când se oprește brusc mașina din cauza traficului la nici un kilometru de Desert Rose, îmi vine să plâng.
— O fi vreun accident pe drum, zice Marla. Altfel n-are de ce naiba să fie atât de aglomerat.
— Vrei să mergem pe jos? mă întreabă Alex.
— La naiba, da, zic.
Ieșim din mașina Marlei, o vedem că întoarce Kia din cincisprezece
mișcări și se întoarce spre casă pe drumul întunecat.
— Astă-seară intru în piscină, zice Alex.
— Probabil este închisă, mormăi.
— Sar gardul.
Îmi scapă un chicotit efervescent și obosit pe gură.
— Bine, mă bag.
CAPITOLUL 23
Acum cinci veri
În ultima noapte pe Sanibel Island, stau cu ochii în tavan și ascult ploaia care bate în acoperiș, revăzând săptămâna ca printr-un filtru dens, tulbure și nestatornic, încercând să surprind această unică fracțiune de secundă care pare să-mi scape din memorie ori de câte ori încerc să o ajung.
Văd plajele învolburate. Maratonul Zona crepusculară, la care eu și Alex moțăim pe canapea. Restaurantul cu fructe de mare, unde mi-a dezvăluit în sfârșit detaliile cumplite ale despărțirii lui de Sarah – cum, înainte să-l părăsească și să plece într-o tabără de yoga de trei săptămâni, îi spusese că relația lor avea tot atâta intensitate ca biblioteca la care se cunoscuseră. „Dacă intensitate vrea”, spusesem eu, „pot oricând să-i zgârii mașina cu cheia”. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este barul numit BAR, podelele lipicioase și ventilatoarele de stuf, unde ies din baie și îl văd la bar citind o carte și mă cuprinde o asemenea dragoste, încât simt că mă rup în două și cum am încercat apoi să-l detașez de tristețea postdespărțirii de Sarah cu extravagantul „Hei, voinicule!”
Pe urmă, vine momentul în care alergam prin ploaia torențială de la BAR spre mașină, cele în care am stat și am ascultat ștergătoarele scârțâind pe parbriz în drum spre bungaloul inundat.
Mă apropii de acel moment, cel la care tot vreau să ajung și îmi scapă
printre degete, de parcă nu ar fi decât o dâră de lumină care dansează pe jos.
Îl văd pe Alex cum zice să facem o poză împreună, luându-mă prin surprindere cu blițul când ajunge cu numărătoarea la 2, în loc de 3.
Amândoi ne înecăm de râs, mormăind că poza este odioasă, certându-ne dacă să o ștergem sau nu, Alex promițând că nu arăt deloc așa, eu spunându-i același lucru.
După care spune:
— La anul, hai să mergem undeva la frig.
Eu zic bine, așa facem.
Și atunci se întâmplă, clipa care îmi tot scapă printre degete, ca un detaliu care schimbă totul într-o amintire de moment pe care nu o pot opri sau frâna.
Ne privim și atât. Nu există un aspect temeinic de care să mă agăț, nici un reper distinct al începutului sau sfârșitului acestui moment, nimic care să-l separe de alte milioane de momente ca el. Numai că acesta este primul moment în care îmi spun.
„Sunt îndrăgostită de tine.”
Gândul mă înspăimântă și probabil că nici măcar nu este adevărat. O
idee primejdios de alimentat. Îi dau drumul și mă uit cum se estompează.
Însă mă frige podul palmelor, dovada de netăgăduit că la un moment dat l-am vrut.
CAPITOLUL 24
Vara asta
Apartamentul a devenit al șaptelea cerc al iadului și nu se vede că ar fi trecut Nikolai pe-aici. Îmi pun costumul de baie și un tricou lăbărțat, după care mai scriu repede un mesaj în care-i cer să-mi spună ce se petrece.
După ce se schimbă în sufragerie, Alex bate la ușă și coborâm la piscină cu prosoapele în mână. Ne strecurăm întâi pe la poartă.
— Încuiată, confirmă Alex, dar tocmai am observat problema de bază.
— Ce. Mama. Dracului.
Ridică ochii și vede: piscină de beton goală. În spatele nostru, cineva icnește.
— O, iubi, ți-am zis că ei sunt!
