Intru, urc scările și străbat culoarul până la biroul ei.
— Anulează-ți restul ședințelor pe ziua de azi, îi spun când ea și dr.
Wolfgang, hipnoterapeutul, își ridică privirea din spatele biroului ei dezordonat.
— Nu se poate, spune ea întorcând o pagină din carnet. E
responsabilitatea ta să ajungi aici la timp și dacă nu poți…
— Știu cine sunt Ceilalți.
Alice pălește.
— Doctore Wolfgang, cred că va trebui să reprogramăm ședința.
— Realități alternative care ocupă același spațiu fizic, zice Alice bătând darabana cu degetele pe buze. N-am avut niciodată dovezi concrete în sensul ăsta, dar are logică.
Mâzgălește ceva în carnetul ei, se oprește o clipă, apoi începe să
deseneze mici cercuri făcând „hmm”.
— Hmm? zic eu.
— Deci să zicem că Închiderea ta are loc peste trei luni, spune Alice.
Poate că mai ai numai trei luni înainte să rămâi pe dinafara acestor realități alternative, care sunt ca un soi de eclipse de lună. Mai multe lumi care se suprapun, dar numai temporar.
— OK.
Mă simt deja năpădită de panică la gândul de-a rămâne pe dinafara lumii lui Beau.
— În acest caz, continuă Alice, e posibil ca Bunica să vrea să faci ceva în cealaltă lume. Poate de-asta există o limită de timp.
— Poate, sunt eu de acord. Dar nu există decât o singură cale de-a afla cu certitudine. Trebuie s-o găsesc.
— Și prietenul tău, Beau? El a întâlnit-o vreodată?
Clatin din cap.
— Nu, dar a spus c-o să mă ajute să o găsesc.
— Crezi că poate? întreabă ea arcuindu-și o sprânceană întunecată.
— Nu știu. Dar el controlează chestia asta mai bine decât mine.
Pendulează între cele două lumi de când era mic.
— Adu-l cu tine data viitoare, spune Alice. O să vedem ce paralele există între voi doi.
— O să încerc, zic eu nesigură.
Nu mi-l pot imagina pe Beau lăsându-se interogat de Alice, nu după
ce și-a petrecut toată viața convins că-și pierde mințile.
— Între timp, spune Alice, cred în continuare că mergem în direcția bună. Cheia pentru a o aduce pe Bunica înapoi e mintea ta. Doctorul Wolfgang trebuie pur și simplu să găsească o cale către ea. Creierul tău e ca Alcatrazul în perioada de glorie.
— Credeam că e un Walmart.
— Un Walmart de maximă securitate, spune ea. Unul unde viziunile altor lumi și jucătorii de fotbal sunt bine-veniți, în timp ce hipnoterapeuții în căutare de traume în mod clar nu-s. O să îți demolăm creierul dacă e nevoie și-o să ajungem unde trebuie.
— Apropo de ajuns, am nevoie de cineva care să mă ducă acasă.
Ea se uită la ceas, apoi aruncă brațele în sus.
— Pe cine păcălesc? O să-mi fac timp.
Se strecoară printre birou și bibliotecă și-și ia cheile de pe o tavă
aflată într-un echilibru precar pe un teanc de hârtii. Deodată
încremenește și mă apucă de braț.
— Fratele Negru și Fratele Roșu, exclamă ea.
— Ce?
— Fratele Negru și Fratele Roșu, povestea pe care ai înregistrat-o săptămâna trecută! Pe sfânta Bunică cea înfricoșătoare!
