— Sunt îndrăgostită de el de când aveam zece ani.

— Ce? fac eu șocată.

E posibil să nu fi observat asta la Megan a mea? Când aveam zece ani, abia dacă-l băgăm în seamă pe Matt, dar ei deja erau prieteni de vreo doi.

— Vorbești serios?

— Era un copil cu care am fost în școala generală, spune Megan.

Cameron îl chema. Era cam țărănoi, sărac și de obicei murdar. Aveam un soi de leagăn pe terenul de joacă al școlii și, într-o zi, Cameron s-a dat în el, a căzut în noroi și a rămas cu pantalonii în vine. Toți i-au văzut fundul și vreo săptămână toată lumea a refuzat să se mai apropie de leagăn. Când treceau prin apropiere, toți țipau „microbi anali”.

Mă uit la Megan și nu-mi vine să cred. Îmi amintesc și eu întâmplarea asta. Exact la fel.

— Matt nu era prieten cu Cameron, dar îi părea rău de el, continuă

ea. Unii se purtau așa prostește numai ca să-l facă pe Cameron să se simtă prost și restul lumii le cânta în strună. Matt a fost prima persoană

care s-a dat în leagăn după faza asta – sigur, cu excepția lui Beau, căruia niciodată nu i-a păsat ce cred alții despre el. Beau a fost întotdeauna popular, dar nu e genul de tip pe care alții să vrea să-l copieze, spre deosebire de Matt. În fine, ideea e că Derek a făcut mult caz zicând că

Matt o să ia microbi de pe leagăn, așa că Matt și-a dat pantalonii jos și i-a arătat fundul.

Râde stingherită, apoi își șterge din nou lacrimile.

— Cred că e singura împrejurare în care a fost pedepsit.

„Îmi amintesc toate astea”, vreau să-i zic. „Am fost de față

amândouă, tu și cu mine. Am făcut amândouă mișto de Cameron și de microbii lui anali și ne-am simțit vinovate când Matt a pus capăt glumelor.”

— Și-atunci m-am îndrăgostit de Matt Kincaid, spune Megan încet.

Parcă m-a înjunghiat cineva drept în inimă. Nu e gelozie, cel puțin nu față de Megan. Cred că mai degrabă sunt geloasă fiindcă ea îl iubește pe Matt, iar pe mine nici nu mă cunoaște. Și sunt geloasă că această

Megan îmi povestește lucruri pe care Megan a mea nu mi le-a zis.

Mă întreb când i-a trecut dragostea pentru el, dacă i-o fi trecut, și cum de eu n-am observat.

I-am făcut oare să sufere, și pe ea, și pe el, în ultimii șase ani, din cauza a ceva ce nici măcar nu eram sigură că-mi doresc? Sau, poate, o lume în care eu nu exist e o lume atât de diferită, încât Megan poate să-l iubească pe Matt într-o realitate, dar nu și în cealaltă?

— O să supraviețuiască, îi spun eu. Aveți înaintea voastră secole întregi în care să le arătați împreună fundul altor oameni.

Își înăbușă un hohot de râs ducându-și mâna la gură, dar lacrimile încep să-i alunece pe obraz.

— Nu sunt sigură că asta vrea, spune ea. A avut alte prietene în tot timpul ăsta de când ne cunoaștem. Tocmai începea să se lege… și acum…

O apuc de mână și i-o strâng. Orice-o fi, e Megan a mea.

— O să aibă el timp să-și dea seama, îi spun. Și dacă nu, o să aibă

suficient timp la dispoziție să fie strivit de regrete privindu-te cum îmbătrânești alături de soțul tău cel sexy din liga profesionistă de hochei.

— Doamne, zici că mi-ai citit istoria căutărilor pe internet, glumește ea, iar pe mine mă doare să simt cât de mult îmi lipsesc glumele noastre.

— Când vine vorba de tipi sexy, sunt superintuitivă, zic eu. Sunt limbajul dragostei pentru mine.

— Păi, ești ocupata până peste cap cu unul dintre ei, asta e clar, zice ea clătinând din cap. Beau Wilkes privind cu jind la o fată din Ivy League. Cine-ar fi crezut? E o tragedie, pe bune.

— De unde știi de Brown?

— Ah, te rog! Beau e rebelul nostru local, deziluzionat, nepăsător, superb, dar un distrus absolut, interesat numai de aventuri de-o noapte

și marcat din cap până-n picioare de mirosul lui Rachel Hanson. Te numeri printre știri, Natalie.

Îmi vede expresia și se grăbește să adauge:

— Nu mă înțelege greșit, mi-e drag Beau. Toți îl iubesc. Numai că

pari o tipă grozavă și sper că știi în ce te bagi. Bietul băiat are atâta bagaj, că poate să umple aeroportul CVG25.

Clatin din cap.

— Nu mă bag în nimic. În câteva săptămâni plec de-aici. Beau mă

ajută cu ceva, atâta tot.

— Corect, mă aprobă ea. Te ajută să te giugiulești, probabil că n-o să

găsești antrenor mai bun ca el în tot ținutul.