colaborarea aceea experimentală, inovatoare cu artistul ăla video –
cum îl chema? – la Miami Basel, ce salt fusese când Paul începuse să-și folosească propriile înregistrări, în loc să colaboreze cu alții, și dă-i înainte tot așa. Paul radia. Îi plăcea la nebunie să fie lăudat, dar cui nu-i place? Ea stătea cu fața spre fereastră, iar privirea îi tot rătăcea peste umărul lui Gaspery, spre parc. Dacă ar fi avut loc un cutremur și s-ar fi dărâmat zidul de susținere, oare parcul s-ar fi revărsat peste stradă și ar fi îngropat restaurantul? Mirella a redevenit atentă în clipa în care a auzit numele lui Vincent.
— Așadar sora ta, Vincent, a filmat clipul ăla ciudat de la reprezentația ta din seara asta?
Acesta era Gaspery, bărbatul cu un nume memorabil, pentru că
nu-l mai auzise până atunci.
Paul a râs.
— Spune-mi ce clip de-al meu nu este ciudat, a zis el. I-am acordat anul trecut un interviu unui tip care îmi tot spunea că sunt sui generis, iar la un moment dat i-am zis: „Frate, poți să spui straniu. Straniu, ciudat sau excentric, ai de unde alege”. După aceea, interviul a decurs mult mai bine, să vă spun cinstit.
A râs tare, povestindu-și anecdota, și la fel a făcut posesorul pălăriei fedora.
Gaspery a zâmbit.
— M-am referit la clipul cu poteca din pădure, a insistat el. Cu întunericul și sunetele ciudate.
— Ah. Da. Ăla e al lui Vincent. A zis că pot să-l folosesc.
— A fost filmat aproape de locul în care ai crescut? a întrebat Gaspery.
— Văd că ai venit pregătit, a remarcat Paul pe un ton aprobator.
Gaspery a înclinat din cap.
— Ești din Columbia Britanică, nu-i așa?
— Da. Dintr-un locșor numit Caiette, din nordul insulei Vancouver.
45
- MAREA LINIȘTII -
— Ah, din apropiere de insula Prince Edward, a spus posesorul pălăriei, sigur pe sine.
— Dar nu prea am crescut acolo, a explicat Paul, dând impresia că
n-a auzit. Vincent a crescut acolo. Același tată, mame diferite, așa că
eu mergeam doar vara și de Crăciun, o dată la doi ani. Dar da, acolo a fost filmată înregistrarea.
— Momentul… momentul acela din înregistrare, a continuat Gaspery, anomalia aia, în lipsa unui cuvânt mai potrivit. Tu ai văzut așa ceva cu ochii tăi?
— Numai când băgăm LSD, a spus Paul.
— Ah, a făcut tipul cu pălărie, înviorându-se brusc, nu mi-am dat seama că există o influență psihedelică în opera ta.
S-a aplecat înainte, pregătit parcă să se destăinuie.
— Și eu am intrat puternic în psihedelice. Odată ce treci la doze mari, începi să-ți dai seama de anumite lucruri despre lume. Totul e în mare parte rodul iluziei, nu-i așa?
Gaspery i-a aruncat o privire tulburată. Mirella l-a privit, în timp ce pândea ocazia să întrebe de Vincent. Gaspery părea străin într-un fel pe care ea nu-l înțelegea prea bine.
— Și, odată ce înțelegi asta, spunea posesorul pălăriei fedora, totul începe să se lege, nu-i așa? Un amic de-ai mei se chinuia să se lase de țigări. Tipul trebuie să fi încercat de șase sau opt ori. Nu putea și pace.
Nu reușea. Apoi, la un moment dat, a luat LSD și pac! Mă sună a doua zi, seara, și zice: „Dan, e un miracol, nici măcar n-am mai simțit nevoia de-o țigară azi”. Ascultă la mine, a fost…
— Ce s-a întâmplat cu ea? l-a întrebat Mirella pe Paul.
Știa că e nepoliticoasă, dar nu-i păsa, stătea acolo și simțea cum îmbătrânește cu fiecare minut, cum se scufundă în suferință, și voia să afle ce s-a întâmplat cu prietena ei, ca să-i poată lăsa în plata Domnului pe oamenii ăștia.
Paul a clipit de câteva ori, de parcă ar fi uitat că era acolo.
46
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
— A căzut peste bordul unui vapor, a spus el. Acum vreun an și jumătate… nu, acum doi ani. S-au împlinit doi ani luna trecută.
— Ce fel de vapor? Era în croazieră?
Posesorul pălăriei fedora își fulgera băutura cu privirea, dar Gaspery asculta conversația cu mare interes.
— Nu, era… Nu știu în ce măsură ești la curent cu ce i s-a întâmplat la New York, a spus Paul, nebunia aia cu soțul ei, când s-a dovedit că era un escroc…
— Soțul meu a investit în schema Ponzi a soțului ei, a spus Mirella.
