— Ăsta e un citat dintr-un manual secret de instruire, care nu mai e în circulație de zece ani. Mă întreb dacă mai povestește și altcuiva despre asta. Ce-a mai zis?

— A spus că, atunci când Institutul o să termine cu mine, o să mă

arunce ca pe un gunoi.

Zoey și-a ferit privirea.

— Nu e întotdeauna cel mai comod loc de muncă, a spus ea.

Personalul se schimbă des. Probabil o să-ți amintești că am încercat să te fac să te răzgândești.

— Ți-era teamă să nu mă arunce ca pe un gunoi?

141

- MAREA LINIȘTII -

A tăcut atât de mult timp, încât am crezut că nu va răspunde. Când a vorbit din nou, a evitat să mă privească și avea o voce încordată.

— Am fost apropiată de cineva, acum mult timp, o altă călătoare care investiga ceva. A dat-o-n bară.

— Ce-a pățit?

Mâna i s-a dus ca din întâmplare către lănțișorul pe care-l purta mereu la gât. Era un lănțișor simplu, de aur, și niciodată nu-l observasem cu adevărat până atunci, dar, judecând după felul cum îl atingea, am înțeles că i-l dăruise călătoarea rătăcită.

— Uite ce trebuie să înțelegi tu, a spus ea. Nu e nevoie să fii un om îngrozitor pentru a încerca să schimbi cu bună știință cronologia.

Trebuie doar să ai un moment de slăbiciune. La propriu, doar un moment. Când spun slăbiciune, s-ar putea să vreau să spun mai curând omenie.

— Și dacă schimbi intenționat cronologia…

— Nu e greu să pierzi pe cineva în mod deliberat în timp. Îi înscenezi o faptă pe care nu a comis-o, de exemplu, sau, în cazurile mai puțin grave, îl duci într-un loc din care nu se poate întoarce acasă.

— Dacă îi înscenezi o faptă unui călător, ei bine, nu există

repercusiuni pentru cronologie?

— Departamentul de Cercetare are o listă cu infracțiuni, a spus Zoey. Alese cu atenție, examinate cu grijă, tocmai pentru a evita repercusiunile grave.

(Birocrația există ca să se protejeze pe sine, a spus Talia, privind din noudincolo de râu.)

Zoey și-a dres glasul.

— Mâine e o zi importantă, a spus ea. Amintește-mi unde te duci întâi.

— În 1912, am răspuns, ca să stau de vorbă cu Edwin St. Andrew.

O să mă dau drept preot, să văd dacă-l conving să discute cu mine în biserică.

142

- EMILY ST. JOHN MANDEL -

— Foarte bine. Și apoi?

— Apoi mă duc în ianuarie 2020, am continuat, să-l caut pe artistul video Paul James Smith, să văd ce putem afla despre înregistrarea aia ciudată.

A dat aprobator din cap.

— Și discuți cu Olive Llewellyn a doua zi?

— Da.

Deja îi citisem toate cărțile. Nu-mi plăcuse niciuna dintre ele în mod deosebit, dar era greu de stabilit dacă de vină erau cărțile sau groaza pe care o simțeam când mă gândeam la ea, dat fiind momentul din viața ei în care fusese programat interviul.

— Știi că te întâlnești cu ea în ultima săptămână din viața ei, a spus Zoey. O să-i iei interviul în Philadelphia, iar ea va muri trei zile mai târziu, într-o cameră de hotel din New York.

— Știu.

Lucrul ăsta mă supăra puțin.

Chipul lui Zoey s-a îmblânzit.

— Mai ții minte cum ne cita mama din Marienbad când eram mici?

Am dat din cap și pentru o clipă m-am întors la spital, în ultimele zile ale mamei, în săptămâna din afara timpului și a spațiului, când nu plecam nicio clipă de la căpătâiul ei.

— Dar o să te ții cu firea, nu-i așa?

După felul în care mă privea sora mea, știam că vedea un Gaspery din trecut, o versiune a mea lipsită de ambiție, care era predispusă la greșeală, care trăia la voia întâmplării și nu-și petrecuse ultimii cinci ani pregătindu-se, studiind și cercetând.

— Sigur că da. Sunt un profesionist.

Cunoșteam detalii despre viața și moartea ei: Olive Llewellyn a căzut victimă unei pandemii care izbucnise în timpul unui turneu de promovare a romanului Marienbad. A murit într-o cameră de hotel din Republica Atlantică. Dar, desigur, îmi trecuse prin cap să încalc protocolul, atunci și două zile mai târziu, dimineața, când m-am 143

- MAREA LINIȘTII -

prezentat în camera de călătorii, când au fost introduse coordonatele în dispozitivul meu, când am intrat în mașină, să mă întâlnesc cu ea.

144

- EMILY ST. JOHN MANDEL -

Ultimul turneu de promovare a cărții de pe Pământ /

2203

— Uitați, a spus jurnalistul, nu vreau să vă stânjenesc sau să vă