— Ai spus de obicei, am remarcat.
— De câteva ori, a continuat Ephrem, n-am reușit să ajungem la o concluzie clară.
Îmi dădeam seama că acest lucru îl neliniștea.
— Căutați ceva anume? am întrebat.
— Căutăm mai multe lucruri.
A tăcut o clipă.
— Acele aspecte ale muncii noastre care au legătură cu anomalia, a spus el, reprezintă o investigație continuă, menită să stabilească
dacă trăim sau nu într-o simulare.
— Credeți că trăim într-o simulare?
— După părerea unora, a spus el pe un ton precaut, dintre care fac și eu parte, călătoriile în timp merg mai bine decât ar trebui.
— Ce vrei să spui?
— Vreau să spun că sunt mai puține bucle decât te-ai putea aștepta, în mod rațional. Vreau să spun că uneori schimbăm cronologia și atunci ea pare să se repare de la sine, într-un fel care mie mi se pare ilogic. Cursul istoriei ar trebui să se modifice iremediabil ori de câte ori călătorim înapoi pe linia cronologică, dar, ei bine, nu se întâmplă așa. Uneori evenimentele par să se schimbe, pentru a se 124
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
adapta la intervenția călătorului în timp, în așa fel încât o generație mai târziu e ca și cum călătorul n-ar fi fost niciodată acolo.
— Dar nimic din toate astea nu reprezintă dovada unei simulări, a intervenit Zoey rapid.
— Exact. Din motive evidente, a spus Ephrem, e dificil de confirmat.
— Dar ați fi cu un pas mai aproape de confirmare, dacă ați identifica o eroare în simulare, am zis.
— Da, exact.
— Gaspery, a spus Zoey, știu că pare interesant, dar e totuși o meserie tulburătoare.
— Eu și Zoey suntem în dezacord în ceea ce privește Institutul Timpului, a explicat Ephrem. Putem spune că experiența noastră aici a fost diferită.
— Da, putem, a zis Zoey pe un ton neutru.
— Dar eu îți pot spune, a continuat Ephrem, că e un loc de muncă
interesant.
— Ce-ți pot zice eu, a intervenit Zoey, este că Ephrem și-a ratat țintele de recrutare anul ăsta, anul trecut și cu un an înainte.
— Pregătirea și munca necesită o discreție uriașă, a continuat Ephrem, ignorând-o, și foarte multă concentrare.
— Pot să mă concentrez, am spus. Și pot să fiu discret.
— Ei bine, a conchis Ephrem, am să-ți aranjez un interviu preliminar.
— Mulțumesc, am răspuns. O să pară… uite, nu vreau să stârnesc milă, dar vorbesc serios când spun că n-am mai avut niciodată o slujbă interesantă.
Ephrem a zâmbit.
— Nu-mi fac griji din cauza interviului preliminar. O să-l treci ușor. Merită să sărbătorim.
Dar, dacă merita să sărbătorim, de ce vorbea sora mea atât de puțin, de ce părea atât de serioasă? O meserie tulburătoare. Uite, îmi 125
- MAREA LINIȘTII -
venea să-i zic în timp ce Ephrem cerea trei pahare cu șampanie, prefer o muncă periculoasă decât una în care mor de plictiseală, dar îmi era teamă că, dacă spun asta, ar putea izbucni în plâns.
126
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
7
O săptămână mai târziu, am ajuns la hotel cu cincisprezece minute înainte să-mi încep tura și m-am îndreptat spre biroul Taliei.
— Gaspery, a spus ea.
Am dat să închid ușa, dar a clătinat din cap și s-a ridicat din spatele biroului.
— Hai să facem o plimbare.
