Avea buzele strânse. Nu voia să mă privească.

— Ar trebui să te bucuri pentru mine, am spus, în timp ce ea regla ceva în proiecția din fața ei. E singurul lucru pe care mi-am dorit vreodată să-l fac, iar acum am reușit.

— Of, Gaspery, a spus ea distrată. Bietul meu băiat. Dispozitivul?

— Poftim.

Mi-a luat dispozitivul, l-a apropiat de proiecție, după care mi l-a dat înapoi.

— Bun, a spus. Prima ta destinație a fost programată. Du-te să te așezi în mașină.

136

- EMILY ST. JOHN MANDEL -

10

Transcriere:

GASPERY ROBERTS: Bun, e pornit. Mulțumesc pentru că v-ați făcut timp să stați de vorbă cu mine.

ALAN SAMI: Cu plăcere. Mulțumesc pentru că-mi faci cinste cu masa de prânz.

GR: Acum, pentru că am început să înregistrez, sunteți violonist?

AS: Da. Cânt în terminalul aerospațial.

GR: Pentru mărunțiș?

AS: De plăcere. N-am nevoie de bani, să ne înțelegem.

GR: Dar strângeți totuși ceva, în pălăria aia de la picioare…

AS: Ei bine, oamenii îmi tot aruncau monede, așa că la un moment dat am decis să întorc pălăria invers, pentru ca măruntul să cadă întrun singur loc.

GR: Pot să întreb de ce faceți acest lucru, dacă nu aveți nevoie de bani?

AS: Păi, pentru că-mi place, fiule. Îmi place să cânt la vioară și îmi place să văd oameni.

GR: Aș vrea să vă arăt o scurtă înregistrare, dacă îmi permiteți. As: Cu muzică?

Gr: Muzică, da, cu ceva zgomot de fond. Am să v-o arăt, după care am să vă rog să-mi spuneți tot ce puteți despre ea. Sunteți de acord?

AS: Sigur. Te rog.

[…}

GR: Dumneavoastră erați, nu-i așa?

AS: Da, sunt eu, în terminalul aerospațial. Dar calitatea înregistrării e foarte proastă.

GR: De unde știți sigur că sunteți dumneavoastră?

137

- MAREA LINIȘTII -

AS: De unde… serios? Păi, fiule, pentru că recunosc muzica și pentru că am auzit o navă spațială. Fâsâitul ăla de la final.

GR: Haideți să ne concentrăm o clipă asupra muzicii. Piesa pe care o interpretați, puteți să-mi vorbiți puțin despre ea?

AS: Cântecul meu de leagăn, eu l-am compus, dar nu i-am dat niciodată un titlu. E ceva ce am creat pentru soția mea, pentru răposata mea soție.

GR: Răposata… Îmi pare rău.

AS: Mulțumesc.

GR: Este… v-ați înregistrat vreodată interpretând-o sau ați scris partitura?

AS: Nici una, nici alta. De ce?

GR: Ei bine, după cum am menționat, sunt asistentul unui istoric muzical. Am primit sarcina de a investiga asemănările și diferențele dintre muzica interpretată în terminalele aerospațiale din diferite regiuni de pe Pământ.

AS: Și pentru ce instituție ziceai că lucrezi?

GR: Pentru Universitatea din Columbia Britanică.

AS: De acolo ți se trage accentul?

GR: Accentul?

AS: Tocmai s-a schimbat. Mă pricep la accente.

GR: Ah! Sunt din Colonia Doi.

AS: Interesant. Soția mea era din Colonia Unu, dar n-aș spune că

accentul ei semăna cu al tău. De când faci munca asta?

GR: De când sunt asistent în investigații? De câțiva ani.

AS: Și studiezi pentru asta? Cum ajungi să practici o asemenea meserie?

GR: Mi se pare o întrebare corectă. Tăiam frunză la câini, ca să fiu sincer. Aveam un post de paznic la hotel. Nu era rău. Stăteam pur și simplu pe holul unui hotel și mă uitam la oameni. Dar apoi, ei bine, s-a ivit o oportunitate. A apărut ceva care chiar mă interesa, așa cum 138

- EMILY ST. JOHN MANDEL -

nu mă mai interesase nimic, niciodată. M-am pregătit vreme de cinci ani, am studiat lingvistică, psihologie și istorie.