— Cum îți aduci aminte un nume de pe o listă întocmită acum cinci ani?
— Nu știu, a spus. Îmi amintesc, pur și simplu.
— Ce mi-ar plăcea să am mintea ta! În fine. M-a avertizat, într-un fel, în legătură cu venirea mea aici.
— Și eu, a intervenit Zoey.
— Presupun că părinții ei au lucrat aici, am spus, ignorându-i cuvintele. Acum mult timp. A spus că tatăl ei a fost indiscret.
Zoey mă privea atent.
— Ce-a zis?
— A zis: Însăși prezența călătorului este o perturbare…
— Exact așa s-a exprimat?
— Așa cred. De ce?
— Ăsta e un citat dintr-un manual secret de instruire, care nu mai e în circulație de zece ani. Mă întreb dacă mai povestește și altcuiva despre asta. Ce-a mai zis?
— A spus că, atunci când Institutul o să termine cu mine, o să mă
arunce ca pe un gunoi.
Zoey și-a ferit privirea.
— Nu e întotdeauna cel mai comod loc de muncă, a spus ea.
Personalul se schimbă des. Probabil o să-ți amintești că am încercat să te fac să te răzgândești.
— Ți-era teamă să nu mă arunce ca pe un gunoi?
141
- MAREA LINIȘTII -
A tăcut atât de mult timp, încât am crezut că nu va răspunde. Când a vorbit din nou, a evitat să mă privească și avea o voce încordată.
— Am fost apropiată de cineva, acum mult timp, o altă călătoare care investiga ceva. A dat-o-n bară.
— Ce-a pățit?
Mâna i s-a dus ca din întâmplare către lănțișorul pe care-l purta mereu la gât. Era un lănțișor simplu, de aur, și niciodată nu-l observasem cu adevărat până atunci, dar, judecând după felul cum îl atingea, am înțeles că i-l dăruise călătoarea rătăcită.
— Uite ce trebuie să înțelegi tu, a spus ea. Nu e nevoie să fii un om îngrozitor pentru a încerca să schimbi cu bună știință cronologia.
Trebuie doar să ai un moment de slăbiciune. La propriu, doar un moment. Când spun slăbiciune, s-ar putea să vreau să spun mai curând omenie.
— Și dacă schimbi intenționat cronologia…
— Nu e greu să pierzi pe cineva în mod deliberat în timp. Îi înscenezi o faptă pe care nu a comis-o, de exemplu, sau, în cazurile mai puțin grave, îl duci într-un loc din care nu se poate întoarce acasă.
— Dacă îi înscenezi o faptă unui călător, ei bine, nu există
repercusiuni pentru cronologie?
— Departamentul de Cercetare are o listă cu infracțiuni, a spus Zoey. Alese cu atenție, examinate cu grijă, tocmai pentru a evita repercusiunile grave.
(Birocrația există ca să se protejeze pe sine, a spus Talia, privind din noudincolo de râu.)
Zoey și-a dres glasul.
— Mâine e o zi importantă, a spus ea. Amintește-mi unde te duci întâi.
— În 1912, am răspuns, ca să stau de vorbă cu Edwin St. Andrew.
O să mă dau drept preot, să văd dacă-l conving să discute cu mine în biserică.
142
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
— Foarte bine. Și apoi?
— Apoi mă duc în ianuarie 2020, am continuat, să-l caut pe artistul video Paul James Smith, să văd ce putem afla despre înregistrarea aia ciudată.
A dat aprobator din cap.
