— Oare? Cred că ai auzit notele unei melodii cântate la vioară de un muzician aflat într-un terminal aerospațial din anul 2195.
— Un terminal aerospațial… din anul două mii o sută cât?
— Urmate de un sunet care trebuie să ți se fi părut foarte straniu.
Un soi de vuiet, nu-i așa?
Edwin l-a fixat cu privirea.
— De unde știi?
— Pentru că ăsta e sunetul pe care-l scot navele spațiale, a spus Gaspery. Vor fi inventate mult mai târziu. În ceea ce privește muzica de vioară… un fel de cântec de leagăn, nu-i așa?
A tăcut o clipă, apoi a fredonat câteva note. Edwin s-a prins de brațul băncii.
— Bărbatul care a compus acest cântec se va naște abia peste o sută
optzeci și nouă de ani.
— Nimic din toate astea nu e posibil, a spus Edwin.
Gaspery a oftat.
— Judecă totul prin prisma… ei bine, prin prisma unei dereglări.
Momente din timp se pot deregla unul pe altul. A avut loc o 185
- MAREA LINIȘTII -
perturbare care n-avea nicio legătură cu tine. Tu ești doar un om care a văzut-o. M-ai ajutat foarte mult pe parcursul investigației, cred că
te afli într-o stare oarecum delicată și m-am gândit că poate te-ai mai liniști puțin dacă ai afla că s-ar putea să fii mai sănătos la minte decât crezi. Cel puțin în momentul acela nu aveai halucinații. Ai experimentat un moment care aparținea unui alt punct din timp.
Privirea lui Edwin a rătăcit departe de fața bărbatului, la blânda decrepitudine a grădinii în septembrie. Salviile erau mai degrabă
golașe acum, cu tulpini cafenii și frunze uscate, cu câteva ultime flori ca niște dâre albastre și violet în lumina slabă. Brusc, a înțeles cum ar putea fi viața lui din momentul acela: ar putea să trăiască aici, liniștit, să îngrijească grădina, și în cele din urmă asta ar putea fi de ajuns.
— Mulțumesc pentru faptul că mi-ai spus, a zis Edwin.
— Să nu mai povestești nimănui altcuiva despre asta.
Gaspery s-a ridicat și și-a scuturat o frunză căzută pe haină.
— Vei ajunge la azil.
— Unde te duci? a întrebat Edwin.
— Am o întâlnire în Ohio, a explicat Gaspery. Succes!
— În Ohio?
Dar Gaspery se îndepărta deja de el, dispărând în spatele casei.
Edwin l-a urmărit cu privirea, apoi a rămas pe bancă mult timp, ore în șir, privind cum grădina pălește în amurg.
186
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
2
Gaspery a dat ocol casei și, în umbra sălciei plângătoare, s-a oprit și și-a privit un moment dispozitivul. Un mesaj a pulsat slab pe ecran: Întoarce-te. Ajunsese la capătul itinerarului. Singura destinație posibilă era acasă. Preț de o clipă, i-a trecut prin cap ideea nebunească de a rămâne aici, în 1918, să-și îngroape dispozitivul în grădină, să-și scoată localizatorul din braț, să înfrunte pandemia de gripă spaniolă și să încerce să-și clădească o viață într-o lume străină, dar, chiar în timp ce se gândea la asta, introducea codul, pleca deja, iar când a deschis ochii în lumina necruțătoare a Institutului Timpului, nu l-a surprins să vadă figurile adunate acolo, bărbații și femeile în uniforme negre, care așteptau cu armele pregătite. Însă l-a mirat faptul că agenta de publicitate a lui Olive Llewellyn stătea lângă Ephrem. Ei erau singurii care nu purtau uniformă.
— Aretta?
— Bună, Gaspery, l-a salutat ea.
— Rămâi pe loc, te rog, a zis Ephrem. Nu e cazul să ieși din mașină.
Își ținea mâinile la spate. Gaspery a rămas pe loc. În colțul camerei
– a trebuit să-și sucească gâtul să vadă dincolo de oamenii îmbrăcați în uniforme negre – Zoey era imobilizată de doi bărbați.
— N-am bănuit nicio clipă, i-a spus Gaspery Arettei.
— Asta pentru că-mi fac bine treaba, a răspuns Aretta. Nu mă duc la oameni și le spun că sunt călător în timp.
— Mi se pare corect.
Gaspery se simțea tulburat.
— Îmi pare rău, i-a spus el lui Zoey. Îmi pare rău că te-am păcălit.
Dar deja o scoteau din cameră și ușa se închidea în urma ei.
— Ai păcălit-o? a întrebat Ephrem.
— I-am spus că mă duc în anul 1918 pentru investigație. De fapt, am încercat să-l salvez pe Edwin St. Andrew, să nu moară într-un azil de nebuni.
187
- MAREA LINIȘTII -
— Serios, Gaspery? Încă o infracțiune? Are cineva o biografie actualizată?
Aretta își privea încruntată dispozitivul.
— Biografie actualizată, a spus ea. La treizeci și cinci de zile după
