AS: Înțeleg partea cu istoria, dar de ce psihologie și lingvistică?
GR: Lingvistică, pentru că oamenii vorbesc altfel în diferite momente ale istoriei, iar dacă ai de-a face cu versuri din muzica veche, este util.
AS: Are logică. Și psihologia?
GR: O curiozitate personală. N-a fost o informație relevantă.
Absolut deloc relevantă. Nu știu de ce am menționat-o.
AS: Socot că domnița aia prea se jură mult4.
Gr: Stați puțin, tocmai m-ați făcut domniță?
AS: Era un citat din Shakespeare, fiule. Haide, serios acum. N-ai mers la școală?
4 William Shakespeare, Opere II, Hamlet, Paralela 45, Pitești, 2010, traducere de George Volceanov și Violeta Popa, p. 249 ( N.t.).
139
- MAREA LINIȘTII -
11
— Frumos, a spus Zoey în clipa în care a revizuit înregistrarea.
Foarte sofisticat.
Ephrem, care stătea cu noi în biroul ei, și-a reținut un zâmbet.
— Așa e, am spus. Îmi pare rău.
— Nu, uite, a continuat sora mea. Nu l-am inclus și pe Shakespeare în programul de instruire.
— Zoey, am zis, Ephrem, ce s-ar întâmpla, teoretic, dacă aș da-o în bară?
— Nu o da în bară.
Ephrem a aruncat o privire spre dispozitivul lui.
— Îmi pare rău, a spus el, am o întâlnire cu șeful, dar ne vedem în biroul meu într-o oră.
A ieșit, iar eu am rămas singur cu sora mea.
— Ce impresie ți-a lăsat violonistul? a întrebat Zoey.
— Avea în jur de optzeci de ani, am răspuns, poate chiar nouăzeci.
Vorbea rar, cu accent, lungind cuvintele. Își făcuse chestia aia la ochi, își schimbase culoarea. Ochii lui aveau o nuanță ciudată de mov.
Violet, presupun.
— Probabil așa era moda în tinerețea lui.
Zoey a privit din nou transcrierea, recitind ceva. M-am ridicat și m-am dus la fereastră. Era noapte și domul se înseninase. Pământul se înălța la orizont, o apariție verde-albăstrie.
— Zoey, am spus, pot să te întreb ceva?
— Desigur.
M-am întors spre ea, moment în care a ridicat ochii din transcriere.
— Îți aduci aminte de Talia Anderson, din Orașul Nopții? am întrebat.
— Nu. Nu, nu cred.
140
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
— Am fost în aceeași clasă o vreme, la școala elementară. Familia ei locuia în casa lui Olive Llewellyn. Am reîntâlnit-o când m-a angajat pe post de paznic la hotel.
— Stai puțin, a spus Zoey, discutăm despre Natalia Anderson, de la hotelul Grand Luna?
— Da.
Zoey a dat din cap.
— Era pe lista celor cu care am discutat când erai evaluat pentru postul ăsta.
