Bărbatul roşi de umilinţă.
— Nu suntem siguri, se încurcă el. Mulţimea s-a dezlănţuit brusc, vedeţi. Dintr-odată mii de oameni alergau peste tot, spărgând lucruri, iar poliţiştii pe care i-aţi trimis să supravegheze apartamentul au fost distraşi şi…
— Nu te mai scuza, omule! strigă Gorman. Spune-mi unde îmi sunt copiii!
— Credem că au fugit, domnule, zise bărbatul, umil. Într-o…
— Ce? zise Gorman, nerăbdător.
— Într-o navă Pod Fighter, domnule, bolborosi bărbatul.
Gorman îşi strânse degetele pe ţepuşa pentru nalbe şi o îndreptă
spre bărbat ca şi cum ar fi vrut să-l înjunghie în inimă cu ea.
— Într-un Pod Fighter? strigă el. DE UNDE AU LUAT EI UN POD
FIGHTER?
— Oamenii noştri l-au lăsat pe balconul apartamentului, zise el repede. Dar era încuiat. Ar fi fost sigur. O persoană normală nu ar fi
putut să-l fure; copiii cel mai sigur şi-au folosit puterile speciale ca să-l deschidă din interior. Părinţii lor nu ştiau nimic despre asta.
Credeau că erau şi ei pe acoperiş cu ceilalţi.
— Deci ăştia doi s-au gândit să se furişeze, nu-i aşa? strigă
Gorman. Şi să fugă atunci când nu îi vede nimeni! Care lipsesc? O să-i jupoi de vii!
— Mika Smith şi Audrey Simpson, domnule, zise el.
Gorman tăcu pentru o clipă şi Ellie se uită la cum se reflectau flăcările în privirea lui. Nu îl mai văzuse niciodată atât de furios.
— Nu! strigă ea, disperată. Mika nu ar fugi şi nici nu ar fura ceva!
Trebuie să fie o greşeală!
— Parcă ţi-am spus să TACI! urlă Gorman, aruncând ţepuşa ca pe un pumnal, abia ratându-i ochiul. Ateriză cu un sunet metalic pe vatră şi, în timp ce o privi cum se strânge plângând, visul lui Mika îl înconjură. Îşi văzu Capul de Televizor reflectat în lacrimile ei, auzi lianele târându-se înspre el din foc şi dintr-odată fu cuprins de un sentiment îngrozitor al unei prevestiri sumbre. Îşi închise ochii pentru o secundă şi îl văzu pe Mika uitându-se de sus la el, zâmbind.
— Fratele tău m-a trădat! strigă el. Ştiam că nu ar fi trebuit să am încredere în el!
Apoi se întoarse înspre bărbat şi strigă:
— Găseşte-i pe copii şi UCIDE-I! Şi luaţi fata asta DE-AICI!
***
Cu mult deasupra Turnurilor Aurii, Mika şi Audrey se ascunseră în întuneric pentru ca Mika să îşi dea seama cum să folosească sistemul de comunicare şi să îi spună lui Mal Gorman unde se află. Deasupra era linişte, dar dedesubt era haos. Mulţimea ajunsese la etajele superioare ale turnurilor şi spărgea toate geamurile apartamentelor miniştrilor. Dar pe străzile de dedesubt armata câştiga teren, îndepărtând răsculaţii cu bastoane electrice şi scuturi şi împingându-i spre gurile de metrou, unde puteau fi constrânşi să se întoarcă în Umbre.
— De aici, pare că se luptă cu fumul, şopti Audrey în timp ce privea mulţimea mişcându-se înapoi pe străzile aurii. Părea că gurile de metrou îi aspirau.
Staţia de comunicare de pe Pod Fighter nu era atât de uşor de
folosit pe cât speraseră ei.
— De ce tot cere un cod idiot? zise Mika, dând nerăbdător cu pumnul în panoul de control. Nu merge fără cod! Fir-ar să fie! Am încercat tot. Ce ne facem?
— S-ar putea să ne putem întoarce în curând, zise Audrey. Îi împing înapoi în Umbre.
— Cât de curând? întrebă Mika, agitat. Dacă Mal Gorman află că
am luat un Pod Fighter înainte să îi putem spune că nu încercam să
fugim, o s-o ia razna!
— Dar nu am avut de ales, îi reaminti Audrey. Măcar suntem încă
în viaţă. Uite, aia e o navă a poliţiei care vine înspre noi? Am putea să
le cerem ajutorul.
— Şi cum vom face asta? întrebă Mika nervos. Nu îi putem contacta.
— Fir-ar să fie!
Un foc trecu pe lângă ei.
— Trag în noi! strigă Audrey.
