Pentru o clipă, rămaseră amândoi stană de piatră, între bându-se ce să facă, în timp ce mulţimea furioasă începu să ia cu asalt uşa apartamentului. În câteva secunde, apăru o gaură în perete, lângă
uşă.
— Suntem blocaţi! strigă Audrey.
— Vino aici, zise Mika, trăgând-o de braţ.
O duse în bucătărie şi deschise cel mai mare dulap, dintr-odată
recunoscător pentru turul oferit de mama lui mai devreme. Dulapul era pe colţ, pentru depozitarea aspiratorului, şi era tocmai bun pentru a încăpea amândoi. Mika scoase aspiratorul, şi Audrey intră
prima, iar Mika închise uşa după ei tocmai când oamenii începură să
intre în apartament prin gaură. Înăuntru explodară ca şi cum s-ar fi aprins un chibrit într-o benzinărie de pe vremuri.
Era înfricoşător. Ghemuiţi în acel spaţiu strâmt, Mika şi Audrey nu puteau face altceva decât să se roage să nu fie descoperiţi de mulţimea care distrugea apartamentul. Audrey îşi rezemă obrazul de umărul lui Mika şi-l strânse de mână, iar Mika îl auzi pe Awen scâncind lângă ei. Dar mai rău decât violenţa şi teama de a fi descoperiţi era zgomotul. Mika îşi acoperi urechile cu mâinile şi îşi închise ochii, încercând cu disperare să blocheze emoţiile celor din jurul lui, dar durerea şi ura lor reuşiră să treacă de simţurile lui şi să-i intre în piele. Şi în acele momente îngrozitoare Mika văzu frânturi din viaţa lor, întunericul, apa murdară, mâncarea necomestibilă, oameni care tuşeau teribil în paturi umede şi reci, copii care plângeau după părinţii care muriseră şi îi lăsaseră singuri şi totul era atât de dezolant încât Mika se trezi abia putând să mai respire din cauza
durerii. Fu salvat de o explozie din apartament, urmată de sunetul căderii unor tacâmuri şi pentru o clipă zgomotul fu înlocuit de o tăcere asurzitoare. Mika auzi un sunet cunoscut: motorul unei nave Pod Fighter şi deschise uşa dulapului foarte puţin şi o văzu plutind deasupra balconului cu armele îndreptate spre interiorul apartamentului, iar mulţimea, înarmată doar cu bâte şi bare, se dispersă.
Soldaţii coborâră din Pod Fighter pe balcon şi fugiră după ei, iar Mika închise uşa imediat în timp ce o ploaie de gloanţe găuri podeaua bucătăriei.
— Acum ce ne facem? şopti Audrey.
Mika o simţi tremurând, terorizată.
— Nu-ţi face griji, găsim noi ceva, şopti el.
Aşteptă până când focurile se îndepărtară, apoi deschise cu grijă
uşa şi se uită afară. Nu mai rămăsese cine ştie ce din noua lor casă; peretele de sticlă nu mai era, bucătăria era făcută aşchii, iar toate becurile erau sparte, aşa că în apartament era întuneric, se mai vedea doar lumina celorlalte turnuri. Prin găurile din pereţi bătea un vânt năprasnic. Nava plutea silenţioasă deasupra balconului, aşteptând ca soldaţii să se întoarcă.
Lui Mika îi veni o idee.
— Am putea să luăm nava, şopti el. Nu trebuie să mergem prea departe şi am putea să folosim sistemul de comunicare pentru a-i spune lui Gorman ce s-a întâmplat cu noi.
— Crezi că vom fi în stare să o pilotăm? întrebă ea, cu dorinţa citindu-i-se în ochi.
— Am tot făcut asta în ultimele săptămâni! răspunse Mika. Iar cei de la FDT ne-au promis să zburăm cu una adevărată şi nu am făcut asta încă.
— Da, aşa e, zise ea. Ce păcat că nu ne-au spus că trebuie să
mergem la război ca să avem parte şi de asta.
— Repede, înainte să vină cineva.
Ieşi din dulap, iar Audrey îl urmări. Alergară de-a lungul sufrageriei şi se urcară pe una dintre aripile negre şi curbate ale navei şi se uitară înăuntru.
— Cum intrăm? întrebă Audrey. Parbrizul era închis şi pictograma
pentru uşă arăta că era încuiată.
— Va trebui să o descuiem pe dinăuntru, zise Mika.
Se duse în partea cealaltă pentru a vedea pictograma mai bine.
— Repede! zise Audrey. Înainte să vină cineva!
— Stai puţin, zise el. Încerc să mă concentrez.
Se uită intens la pictogramă prin parbriz până când aceasta se făcu albastră. Apoi îşi imagină că apasă pe ea cu degetul. Nu dură mult; după treizeci de secunde de concentrare, parbrizul se deschise şuierând şi intrară. Căştile îi aşteptau pe scaune, iar panoul de control era pornit, gata de plecare.
Îşi puseră centurile repede, iar scaunele îi îmbrăţişară şi fură gata de decolare. Mika închise parbrizul.
— Hei!
Când se uitară înapoi în apartament îi văzură pe cei doi bărbaţi în echipament îndreptând armele către capetele lor prin parbriz.
— Fir-ar să fie! zise Mika. Întoarse repede nava cu nouăzeci de grade şi ţâşni în noapte.
Capitolul 49
În momentul în care Ellie intră în dressing şi îi văzu privirea lui Mal Gorman, ştiu că cei de la FDT îl luaseră pe Mika. Simţi nevoia să
verse de groază peste papucii lui, apoi să plângă de uşurare. După
atâta timp în care trăise ca o fantomă, el avea să o aducă înapoi la viaţă.
„Dar nu spera la nimic bun, îşi zise ea. Dacă arăţi cât de puţin fericită, Gorman ţi-o va lua şi apoi îţi va râde în faţă şi îl va folosi pe Mika să te manipuleze, exact cum face acum cu Puck. Mika va avea de suferit – toţi vor avea de suferit, toţi în afară de Mal Gorman.”
