ajungă la etajul nostru.
— Nu! zise Mika, panicându-se. Nu putem părăsi apartamentul! I-am promis lui Mal Gorman că nu o să plecăm!
— Ce tot spui? strigă David, nerăbdător. În turn a năvălit o mulţime care e în stare să-l dărâme cu totul, Mika! Trebuie să
plecăm!
— Te rog, tată, se rugă Mika, nu mă face să plec!
David nu-l băgă în seamă şi se îndreptă către ceilalţi părinţi şi împreună discutară repede cum aveau să scape din turn.
— Ar trebui să sunăm la poliţie, sugeră Una.
— Am încercat, zise tatăl lui Leo. Dar nu mi-au răspuns. Cred că
toţi cei din turn îi sună în momentul ăsta, va trebui să ne descurcăm singuri.
— Bine, zise David. Atunci trebuie să urcăm pe acoperiş pe pistele de aterizare pentru nave.
— Da, fu de acord Una. Ne poate salva cineva dacă ne văd acolo.
— Bine, repede, zise David. Luaţi-vă hainele cu toţii. O să fie frig.
Mika îi privi disperat cum se pregăteau să plece din apartament.
— Mika? zise Asha. Ia-ţi haina.
— Nu, zise el.
— Fir-ar să fie, Mika! strigă David. Nu te purta aşa acum! Uită ce i-ai promis lui Mal Gorman! Vrea să vă trimită la război!
— Nu-mi pasă, zise Mika, încruntându-se. Nu plec!
— Ba da! strigă David. Acum ia-ţi haina!
Sub privirile părinţilor lui şi cu un val de panică în piept, Mika îşi găsi haina şi o îmbrăcă, iar Ellie părea să-i scape din mâini ca şi cum ar fi alunecat într-o prăpastie. Poate că Gorman ar fi înţeles că a trebuit să plece din cauza mulţimii, dar îi era frică să nu fie aşa. Îşi aminti de felul în care se recunoscuseră şi acea sclipire de îndoială
din privirea lui Gorman. Mika nu ştia de ce Gorman nu avea încredere în el, dar singura şansă să-i câştige încrederea era să-şi ţină
cuvântul. Singura şansă pentru a ajunge la Ellie. Da, era o nebunie să
rămână în apartament cu mulţimea care se apropia de ei, dar legătura dintre el şi sora lui era mai puternică, era ca şi cum nu numai dragostea îi aducea împreună, ci şi o altă forţă la fel de mare. Se simţea ca şi cum ar fi fost prins într-un fir de undiţă, cu cârligul prins
bine de inima lui, iar durerea pe care o simţea când încerca să se mişte era insuportabilă.
Uşa se deschise şi toţi se grăbiră să iasă. Pe hol era un haos total şi grupul lor fu înghiţit imediat în fluxul de oameni care ieşeau din apartamentele de lux şi se îndreptau spre acoperiş. Nu fu greu pentru Mika să se piardă de părinţii lui; în momentul în care îşi luară privirea de la el, Mika rămase în spate şi se rezemă de perete în timp ce mulţimea trecea pe lângă el. Numai sora lui Iman îl văzu; se întinse după el peste umărul tatălui ei ca şi cum ar fi vrut să-şi ia la revedere, apoi dispăru împreună cu ceilalţi. Mika se întoarse în apartament cu un nod în gât, dar foarte uşurat.
Audrey. Fu surprins să o vadă când intră pe uşă.
— Ştiam că asta o să faci! strigă ea, cu ochii ei verzi strălucind de frică. Haide, Mika! Nu avem de ales! Trebuie să plecăm!
— Nu pot, insistă el. Du-te tu, Audrey. Repede, înainte ca ceilalţi să se îndepărteze prea mult şi să nu mai putem să ajungem la ei.
— Nu plec fără tine, zise ea cu încăpăţânare.
— Eu nu îţi dau voie să rămâi, răspunse el, încercând să o împingă
înspre uşă. E prea periculos. Du-te!
— Nu, zise ea. Dacă plec eu, vii şi tu cu mine.
— Nu pot, repetă el, întorcându-i spatele.
— De ce nu? strigă ea. Nu înţeleg!
— Promisiunea făcută lui Mal Gorman înseamnă altceva pentru mine decât pentru tine, zise el, îndurerat.
— De ce? întrebă ea.
Ea tăcu iar şi el se întoarse cu spatele la fată. Ştia că era momentul să-i spună despre Ellie, dar îi era frică. Îi era frică să nu spună altcuiva despre sora lui şi aşa să strice totul. Apoi se simţi vinovat. Audrey îşi risca viaţa pentru a rămâne cu el; avea dreptul să ştie. Apăsă
pictograma de lângă uşă şi se încuiară în apartament.
— Dacă nu mă ţin de cuvânt, zise el, ezitând, nu o să-mi mai văd…
niciodată…
— Ce? zise ea nerăbdătoare.
