— Doarme, observă Gorman, nerăbdător. Ce e de văzut?
— Uitaţi-vă deasupra capului ei, spuse laborantul.
Gorman se aplecă pe birou şi se uită cu atenţie în camera slab luminată. Văzu ceva mişcându-se în aer, deasupra capului ei, dar nu îşi putu da seama ce era până când ochii nu i se obişnuiră cu întunericul.
— E un pantof?
— Da, spuse laborantul, zâmbind. Iar celălalt este pe tavan, uitaţi-vă.
Gorman privi în sus şi văzu pantoful lui Ellie cum se mişcă pe tavan, ca şi cum ar fi plutit pe mare.
— Cum face asta în somn? întrebă el.
— În acest moment, visează, spuse laborantul, arătând spre ecran.
Uitaţi-vă la activitatea creierului.
— Interesant, spuse Gorman, gânditor. Se uită la Ellie ca la o cutie de bomboane pe care nu avea voie să o mănânce. Vreau să ştiu de ce, continuă el. Vreau să ştiu mai multe. Aş vrea să pot să am încredere în ea; ce pacoste poate să fie.
— A promis să nu-şi mai folosească ochii în felul acela, îi reaminti laborantul. A spus că, atunci când v-a făcut rău, nu a fost cu intenţie şi că nu îşi dădea seama ce face.
— Ştiu, răspunse Gorman, nerăbdător. Dar ai încredere în ea? Vrei să fii tu cel care îi dă jos bandajul?
Laborantul păru jenat pentru o clipă, apoi dădu din cap în semn de refuz.
— Să încercăm să o ameninţăm iar, continuă Gorman, gânditor.
Spune-i că îi vom ucide familia şi maimuţa. Vreau să continui experimentele. Vreau să ştiu totul despre ea. Pune un borg de pază să
îi scoată legăturile mâine-dimineaţă. Când eşti sigur că poate sta printre oameni, dă-i ceva de făcut, dă-i voie să înoate, asta o să-i placă, şi dă-i ceva să citească. Am o carte de poezie care s-ar putea să
o încânte, trimite pe cineva în camerele mele să o ia. Spune-i, că dacă
se poartă frumos, îi dau voie să-l vadă pe Puck. Dacă nu, îi ucid pe toţi ai ei. Şi asigură-te că o însoţeşte un paznic înarmat la fiecare pas.
— Da, domnule.
— Bine, mă duc să mă culc.
Capitolul 8
Mika fu trezit de o lumină strălucitoare, ca un fulger foarte apropiat. Se sperie la început, apoi îşi dădu seama că era televizorul care era aprins la capul patului său. Lumina părea neobişnuit de puternică, de parcă vălul care îi întuneca lumea de câteva săptămâni ar fi fost ridicat peste noapte. Nu ştia că, la peste o mie de kilometri distanţă, Ellie se trezise şi descoperise că ochii nu îi mai sunt acoperiţi; pentru Mika era încă o întrebare fără răspuns.
Auzi sunetul monoton, obişnuit al vocilor de la ştiri, apa curgând peste tatăl lui la duş, sunetul metalic al patului care era strâns la perete şi lipăitul uşor al papucilor mamei lui pe covor. Totul părea normal, dar nu era aşa. Mika îşi duse mâna la gât şi atinse gulerul de metal. Nu, nimic nu era normal, avea să stea toată ziua acasă, alegând mărgele şi simţindu-se îngrozitor pentru toate problemele pe care le cauzase părinţilor lui.
— Bună dimineaţa, Mika! spuse mama lui cu blândeţe, punându-i hainele pe pat.
— Bună dimineaţa! murmură el ameţit. Părinţii lui se culcaseră
nervoşi şi se întreba ce se schimbase de-atunci. Crezuse că va fi nevoie de mai mult de o noapte pentru ca el să se revanşeze.
— Ce vrei să mănânci? întrebă Asha.
— Îmi fac eu, răspunse Mika, dându-se jos din pat. Tu trebuie să te duci la serviciu, eu o să fiu acasă toată ziua.
— Am sunat-o pe Helen, spuse Asha, încurcată. Am rugat-o să
treacă pe-aici, ne-am gândit că poate vrei să vorbeşti cu ea.
— O, bine, spuse Mika. Da, aşa e, vreau, mulţumesc.
Intră la duş, închise uşa şi dădu drumul la apă, sprijinindu-se de peretele subţire. Îşi ţinu capul drept în timp ce se spălă, pentru că
altfel, când se apleca, îl durea ceafa de la greutatea gulerului de metal.
Se simţea vinovat. Era mai greu să suporte faptul că părinţii lui se purtaseră frumos cu el decât ţipetele. Merita să fie certat, dar tot nu voia să bea vitaminele.
Dădu drumul la apă la maximum, astfel încât îi biciuia pielea, şi se frecă bine. Voia să se spele de tot – Capetele de Televizor, domnul
Grey şi colegii lui, să se ducă toţi odată cu apa pentru totdeauna. În timp ce îşi clătea părul, auzi o voce străină în apartament. Îşi deschise ochii şi ascultă, întrebându-se cine ar fi putut fi. Auzi sunetul uşii de la intrare care se închise şi se încuie. Persoana aceea intrase.
— Mika! Tatăl lui bătu în uşa duşului. A venit un prieten de-al tău!
Ai face bine să te grăbeşti, pentru că e în drum spre şcoală!
Mika închise apa.
Un prieten? Dar el nu avea prieteni.
