"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » "Răcnetul" de Emma Clayton

Add to favorite "Răcnetul" de Emma Clayton

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Următoarele minute fură groaznice. Alţi copii vorbeau cu Audrey şi ea râdea cu ei.

„O să creadă că nu o plac, îşi spuse el. Fraierule. O să o pierd dacă

nu fac ceva şi atunci va fi a lui Ruben.”

Privi în continuare, deznădăjduit, cum Ruben vorbeşte cu ea.

— Tu ce eşti? întrebă Ruben, ca şi cum el era şeful.

— Mă pricep la tragere, zise ea.

— Te pricepi? continuă el, inspectând-o atent. Eu încă nu am partener.

— Sunt bunicică, răspunse ea. Ar trebui să zburăm împreună să

vedem.

„Nu. Nu se poate să zboare cu el! gândi Mika. Trebuia să acţioneze rapid. Făcu un pas înainte.

— Şi eu îmi caut un partener, zise el repede, de ce nu zbori cu mine?

Ruben îi aruncă o privire otrăvită. Audrey îi zâmbi lui Mika şi aproape că putu vedea o urmă de uşurare în privirea ei.

— Bine, zise ea. De ce nu?

Îşi zâmbiră unul altuia şi Mika roşi.

— Poftim? şuieră Ruben. Mika Smith e un cretin! Nu vrei să zbori cu el! Trebuie să îţi alegi pe cineva care se pricepe!

Ochii lui Audrey fulgerară.

— Nu îl asculta, zise Mika, susţinându-i privirea lui Ruben.

Palmele lui Ruben se strânseră şi Mika se uită la el cu ură.

— O să plăteşti pentru asta, şuieră Ruben, iar cei din jur priveau gânditori, şocaţi de felul în care se purtau Mika şi Ruben din cauza fetei noi. Nimeni nu îl înfrunta pe Ruben aşa niciodată.

Grupul se dispersă spre simulatoare, lăsându-i pe Mika şi pe Audrey singuri.

— Ar trebui să ne pregătim, zise el, îmbufnat.

— Bine, răspunse ea.

Merse înaintea ei spre un simulator liber cu inima bătându-i puternic în piept, simţind şi bucurie, şi teamă. Ruben nu glumea şi Mika ştia că avea să plătească pentru ceea ce zisese, dar îi păsa? Nu prea. Se uită la Audrey care urcă în locul din spate, cu ochii strălucitori şi mâinile delicate cercetând maneta şi, în timp ce se aşeză pe locul lui, încercă foarte tare să nu izbucnească în râs.

Trebuia să îi demonstreze cât de bun era la pilotat, desigur, pentru că nu o putea lăsa să creadă că Ruben avusese dreptate. Decolă de la terminal imediat ce o auzi punându-şi centura şi făcură piruete cu nava deasupra Pământului până veniră şi ceilalţi din urmă. Panourile de control ale navei străluceau delicat, stelele clipeau deasupra, norii de dedesubt erau atât de albi, iar totul în jur era liniştit. Aşteptară

până se aşezară ceilalţi în formaţie în jurul lor, apoi ţâşniră în cosmos, pregătiţi pentru primul atac.

— Ai grijă în stânga ta! o avertiză Mika.

— Ştiu, zise ea, râzând.

Era foarte, foarte bună. Distruse primele trei nave de luptă ale flotei Steaua Roşie înainte ca ceilalţi să tragă măcar o dată şi, pe măsură ce luptau, Mika se simţi şi mai energizat, până când ajunse să

râdă tare, nu se putu abţine şi ea făcu la fel; scoteau sunete de încântare de fiecare dată când focul îşi atingea ţinta. Juca extraordinar, şi Mika simţea că zbura cu ea cum nu o mai făcuse niciodată. În ea găsise ceva uimitor.

Luptau de o oră, cu mult după ce ceilalţi fură doborâţi. Când lichidară toate Navele Dragon de la nivelul trei, în loc să meargă mai departe la nivelul patru, Mika zbură peste atmosferă şi se opri în stânga Lunii. Voia să vorbească cu ea. Discutară despre joc la început, apoi despre noua şcoală şi despre mutarea ei din Plymouth. Adora felul în care se exprima; tot ceea ce zicea era plin de energie şi entuziasm, care trecea prin cimentul din Barford North, oprea vântul şi neutraliza ploaia. Îl făcea să se simtă fericit.

— Dar tu? întrebă ea.

— Ce-i cu mine? răspunse el, precaut. Nu voia să strice această

nouă prietenie spunându-i că era un „ciudat”, cum îl descrisese Kobi cu atâta elocvenţă, care dormea noaptea cu un câine imaginar în pat şi care avea în dulap un Cap de Televizor care ţinea un pahar plin de păianjeni.

— Pare că gândeşti mult, spuse ea.

— Nu aşa e toată lumea? răspunse el evaziv.

— Nu, zise ea. La ce te gândeai când ne-am întâlnit mai devreme?

Se foi în scaun. Nu voia să îi spună că era intrigat de frumuseţea ei ciudată şi că era atras de ea ca o insectă de lumină.

— Că păreai un trăgător bun, răspunse el.

— A, zise ea, zâmbind de după cască. Mulţumesc.

— Hai să aruncăm o privire pe Pământ, sugeră Mika, vrând să

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com