— E foarte mare, Mika, zise Asha. Ce spuneai că ai câştigat?
— Un telefon-companion, zise Mika, încă uimit de experienţa cu clovnul. Şi o vacanţă.
Trase de panglică şi urmă o explozie, iar cei trei se îndepărtară, izbiţi în faţă de o ploaie de confetti argintii. Asha tuşi din cauza şocului şi scuipă confetti. Mika adună o bucăţică de pe pantalon şi se uită la ea. Avea forma logoului Fundaţiei pentru Dezvoltarea Tinerilor, FDT, iar forţa exploziei le aruncase peste tot, lipindu-le chiar şi pe draperii şi pereţi.
— Uită-te la astea! zise David, privind în cutie. Avem mâncare adevărată şi lucruri pentru petreceri! începu să le scoată din cutie şi să le pună pe podea: erau panglici, baloane, şerveţele şi coifuri FDT.
Mai era şi un tort mare pe care era scris FDT şi cutii de mâncare, dintre care câteva cu carne de la cutie pentru friptură, căpşune adevărate şi, la fund, telefonul lui Mika.
— Măi să fie! exclamă David, cu ochii umezi de uimire.
„Cel mai bun prieten al omului” scria pe cutie. „Modelul doi unu cinci telefon companion cu SIMM Lilian.”
— Uau! zise David. Nici măcar şeful meu nu are aşa ceva. Costă o avere.
Mika fu surprins – ştia că premiul va fi un telefon însoţitor, dar nu unul atât de performant. Nici măcar copiii bogaţi nu aveau telefoane ca Lilian, cei mai mulţi aveau telefoane vechi de la părinţii lor, cu personaje de desene animate. Mika se aşezase din greşeală pe al lui, cu un an în urmă, şi ecranul se spărsese.
Deschise cutia şi inseră cardul SIMM într-o parte, iar acesta se aprinse. Ecranul o înfăţişă pe Lilian. Era foarte frumoasă şi ochii ei străluciră în timp ce se apropie ca să se uite la el. Avea o vârstă
imposibilă, de invidiat, probabil se apropia de douăzeci de ani.
— Bună! zise ea. Îmi pare bine de cunoştinţă. Eu sunt Lilian, noul tău însoţitor. Eşti gata de iniţiere?
— Ce trebuie să fac? întrebă Mika.
— Trebuie să o iniţiezi ca să te recunoască, răspunse David, entuziasmat, nerăbdător să pună mâna pe ea. Adora tehnologia, deşi nu îşi puteau permite multe. Însoţitorii de ultimă generaţie nu funcţionează decât pentru proprietarul lor. E ca şi cum ai avea un servitor uman. Orice vei vrea să ştii, află ea. Îţi poate face programări, să se asigure că ajungi la timp la şcoală, că nu uiţi zile de naştere, tot felul de lucruri.
— Mi-ar face şi temele? întrebă Mika, neastâmpărat.
— Dacă o rogi, zise David, alarmat. Dar nu ai voie să faci asta, bine?
— Bine, zise Mika, zâmbind.
— Când o iniţiezi, o să-ţi pună multe întrebări şi o să înveţe să-ţi recunoască vocea, zise David. Uite, dă-mi-o mie. Luă telefonul de la Mika şi îşi făcu de lucru cu el.
— David, spuse Asha cu blândeţe. Tocmai ai spus că Mika trebuie să facă asta.
— O, da, zise David, ruşinat şi i-l dădu înapoi.
Lilian căscă.
— E obosită, zise Asha. Presupun că trebuie să o bagi la încărcat. E
un premiu impresionant pentru un concurs pentru copii. Ce mai poţi câştiga?
— O maşină pe perne de aer şi un apartament în Turnurile Aurii, zise Mika.
— Serios? zise David, ridicându-şi sprâncenele. Poţi câştiga o maşină pe perne de aer şi un apartament în Turnurile Aurii doar jucând Pod Fighter?
— Da, zise Mika.
— Măi să fie! zise David. Ce bine ar fi să fiu şi eu copil. Cum aflăm despre vacanţa pe care ai câştigat-o?
— Pot să vă spun eu, zise Lilian. Am deja un mesaj pentru voi.
Staţi puţin…
Un moment mai târziu, în locul lui Lilian veni un bărbat cu o pălărie de paie pe cap.
— Bună, Mika Smith! strigă Bărbatul cu Pălărie. Tu eşti unul dintre cei doar o sută de concurenţi care au trecut mai departe în etapa a treia a competiţiei!
— Unul din o sută, îl întrerupse David. Impresionant.
— Premiul câştigat este o vacanţă de o săptămână într-un centru turistic exclusivist din larg! Veţi pleca de azi în două săptămâni! Aşa că fiţi gata pentru distracţie cum nu aţi mai văzut! Ce te vei mai distra, Mika Smith! În timp ce părinţii tăi stau la soare şi sorb cocteiluri, tu vei participa la a treia rundă a competiţiei!
Bărbatul îşi roti pălăria, se auziră trompete şi dispăru.
— Ce păcat că trebuie să concurezi cât eşti în vacanţă, zise David.
— Nu mă deranjează, zise Mika. Cât voi vă relaxaţi, eu s-ar putea să câştig o maşină.
— Ei, doar dacă eşti sigur, zise David, zâmbind fericit.
— Sunt, zise Mika. Imaginaţi-vă doar dacă aş câştiga…
Ochii părinţilor lui se umeziră şi se uitară la podea ca şi cum ar fi fost acoperită de diamante în loc de confetti. Telefonul lui Asha sună.
Fundaţia pentru Dezvoltarea Tinerilor îi trimise mai multe informaţii despre vacanţă.
