— O, vai! zise ea. Vacanţa este într-o staţiune în stilul Caraibelor!
Acolo se duc toţi cei bogaţi care locuiesc în Turnurile Aurii! Şi, stai, mai e ceva, ne dau bani să ne cumpărăm haine de vacanţă şi vor fi palmieri şi plaje!
Apoi zâmbetul se transformă în încruntare.
— Spun că trebuie să îţi aduc aminte de capsule. Ce capsule?
— A, da, zise Mika, căutându-şi geanta. Găsi cutia pe care o primise cu o zi în urmă şi puse una dintre capsule în palmă pentru ca mama lui să se poată uita la ea. Avea formă de glonţ, era transparentă
şi plină de o pudră albă.
— Ce e în ea? zise Asha, luând-o din mâna lui.
— Nutrienţi, răspunse el, vag.
— Iar nutrienţi? zise ea, îngrijorându-se. Sper că nu te fac să mai
creşti…
— Sunt sigur că nu, zise Mika, luând-o repede înapoi, dorindu-şi ca ea să nu mai pună atâtea întrebări. Uite, ai confetti în ceai.
— A, da, zise ea, uitându-se în ceaşca ei în care pluteau câteva bucăţele de confetti FDT. Presupun că ar trebui să rog robotul-aspirator să cureţe pereţii şi draperiile din nou.
Robotul-aspirator refuză să iasă din dulap.
— Maşinărie idioată! zise Asha. De ce nu faci ce ţi se spune? Poţi câştiga un aspirator la concursul ăsta, Mika? Cred că al nostru a renunţat de tot.
— Nu, strigă Mika. Doar maşini şi apartamente. Dar poţi vinde maşina dacă o câştig. Ai putea cumpăra câteva sute de aspiratoare cu banii de pe o maşină.
— Am putea, nu-i aşa? zise Asha, cu ochii strălucindu-i în timp ce începu să-şi imagineze cum ar fi să aibă bani. O, ce grozav ar fi, Mika!
Gândeşte-te doar ce am putea face.
Găsi un făraş şi o mătură şi începu să cureţe draperiile. Erau atât de vechi şi de ponosite, încât începură să cadă bucăţi din ele, dar Asha nu păru să observe, ci continuă să le perie cu un zâmbet imens pe faţă. Mika găsi un pahar, îl umplu cu apă şi amestecă Fit Mixul şi conţinutul capsulei.
— Pentru tine, Ellie! şopti el în timp ce îşi duse paharul la gură.
După aceea, o băgă pe Lilian la încărcat şi rămase întins pe pat, cuprins de vinovăţie. Din cauza a ceea ce îşi dorea el, cei care ţineau la el sufereau; Helen dispăruse, Tom nu mai putea să îşi ajute mama şi acum începuse să îşi mintă părinţii ca să nu devină suspicioşi. Şi, deşi ştia că nu are altă soluţie, vinovăţia atârna greu alături de frică şi de dragostea lui pentru Ellie şi se întrebă dacă era într-adevăr destul de puternic încât să reuşească.
Capitolul 18
Luni dimineaţă în Barford North atmosfera la şcoală era monotonă. Vântul bătea prin locul de joacă întunecat şi umed, dar, în loc să se consoleze discutând despre Pod Fighter şi despre visul de a locui în Turnurile Aurii, toţi tremurau în hainele lor subţiri şi mâncau dezamăgiţi acadelele galbene de la FDT. Mika se simţi prea ciudat să
le înfrunte dezamăgirea, mai ales că el credea că avuseseră noroc mai mult, aşa că aşteptă lângă porţi până sună clopoţelul şi intrară cu toţii. Când ajunse în clasă, toţi îşi beau vitaminele, iar doamna Fowler îl privi cu reproş pentru că întârziase.
Îşi dădu haina jos şi se aşeză lângă Kobi. Nu se mai văzuseră de când Tom plecase de lângă ei la Centru.
— Ce mai face Tom? şopti Mika.
— Nu prea bine, zise Kobi. E foarte dezamăgit.
— Îmi pare rău, zise Mika sincer.
Kobi dădu din cap.
— Ştiu. Mie oricum nu îmi pasă, eu jucam doar pentru Tom.
Mika îşi ridică privirea şi observă că doamna Fowler se uita la ei.
Ea făcu un gest cu capul către plicul de Fit Mix şi paharul cu apă de pe banca lui, aşa că Mika îl pregăti şi amestecă în el şi conţinutul unei capsule, în timp ce Kobi se uită la el, curios.
***
După şcoală, Mika se întâlni cu Audrey la barul de shake. Era locul preferat al lui Audrey datorită culorilor la fel de tari precum cea din părul ei şi datorită muzicii ciudate. Stăteau pe scaunele înalte uitându-se peste întregul mall şi, pentru că foarte mulţi fuseseră
eliminaţi din competiţie, locul era neobişnuit de liniştit; cele mai zgomotoase erau aparatele de aer condiţionat de deasupra lor, care lucrau de zor de parcă erau sute de copii prezenţi, nu numai cei câţiva care îşi pierdeau timpul pe-acolo. Cei care lucrau la bar păreau plictisiţi, iar în camerele de joc simulatoarele erau nemişcate, ca nişte păianjeni într-o cameră fără muşte.
— Toţi au fost foarte supăraţi azi la şcoală, zise Audrey, uitându-se prin localul pustiu. Nu am vrut să spun nimănui că am trecut mai departe. Sper că vor începe să joace din nou mâine. Nu o să fie prea
distractiv dacă suntem numai noi pe aici tot timpul.
— Sunt sigur că se vor întoarce în curând, o asigură Mika. Le va fi dor de joc.
— Crezi că Tom şi Kobi se vor întoarce? întrebă ea, întristându-se.
Nu o să fie la fel fără ei.
— Kobi nu cred că se întoarce, zise Mika. Spune că vrea să
