— Bună, Mika! zise bărbatul. Părea inteligent, gândi Mika, părul lui căzuse de la atâta gândit şi ochii îi erau strălucitori şi pătrunzători.
— Te rog să iei loc.
Mika se aşeză.
Pe masa din faţa bărbatului era o bilă. Mika se întrebă pentru ce era.
— Ai luat capsulele care ţi-au fost date? întrebă bărbatul.
— Da, răspunse Mika. Bărbatul notă ceva pe tableta lui. Mika încercă să se uite, dar era prea departe.
— Ai observat ceva diferit în vederea ta de când le-ai luat?
— Da, zise Mika. Văd urme de lumină pe lucruri atunci când se mişcă. Aurii pentru oameni şi albastre pentru obiecte.
— Bun, zise bărbatul, notând încă ceva.
Mika avea o mie de întrebări. Era conştient că trebuia să fie atent la ceea ce zicea, dar dorinţa de a şti fu copleşitoare.
— Alţi oameni le văd? întrebă el.
— Nu mulţi, răspunse el.
— De ce nu? întrebă Mika.
— Pur şi simplu nu pot, răspunse bărbatul. Dar acum vorbim de tine, nu de alţii.
— Scuze, zise Mika. Ce e lumina?
— Energie, răspunse doctorul. E mereu acolo, numai că nu o puteai vedea înainte.
— Mă gândeam eu, zise Mika.
Bărbatul luă bila şi o flutură în faţa lui Mika.
— Ce vezi? întrebă el.
— Văd o urmă aurie pe mâna dumneavoastră şi una albastră pe bilă, răspunse Mika.
— Bun. Bărbatul notă iarăşi pe tabletă. Bine, acum să încercăm altceva.
Puse bila pe masă între ei.
— Acum, uită-te cu atenţie la ea şi spune-mi ce vezi.
Mika se uită intens la bilă până i se înceţoşară ochii şi nu mai putu să-i concentreze. După un minut, bărbatul îl întrebă dacă văzuse ceva.
— Nu, răspunse Mika, dezamăgit. Mi s-au înceţoşat ochii şi nu m-am mai putut uita cum trebuie.
— Bine, zise bărbatul cu răbdare. Încearcă din nou. De data asta, relaxează-te. Uită-te la bilă, dar nu te holba la ea. Îţi forţezi ochii.
Respiră adânc şi relaxează-te. Bine?
Mika fu de acord şi se uită din nou la bilă, încercând să nu-i pese de ceea ce se întâmplase, ca să nu mai greşească din nou, şi de data asta văzu un punct de lumină albastră slabă în centrul ei. Era prima dată când vedea lumina treaz când ceva nu se mişca.
— O pot vedea! zise el.
— Ce poţi vedea?
— Văd lumina albastră din centrul bilei.
— Minunat, Mika, asta şi voiam! Bărbatul făcu o mulţime de notiţe pe tabletă şi Mika îl privi, nerăbdător.
— Acum, vreau să încerci altceva, îi zise bărbatul, privindu-l hotărât. Vreau să te uiţi la bilă până vezi lumina, apoi vreau să încerci să o mişti cu ochii ca şi cum ai împinge-o cu degetul. Ai înţeles?
— Vreţi să mişc bila cu ochii? repetă el, sceptic.
— Da.
— Dar e imposibil.
— Nu e imposibil, Mika, zise bărbatul. Dar este foarte dificil.
Medicamentele din capsule te ajută, dar, chiar şi aşa, doar câţiva o pot face. Cred că tu eşti unul dintre ei. Vreau să te relaxezi, dar să
rămâi concentrat. Încearcă să nu-ţi faci griji că nu vei reuşi sau să te gândeşti la altceva, bine?
— Bine.
