Mika privi mingea intens şi într-un final în interiorul mingii apăru o lumină albastră.
— O văd, zise el.
— Bun, zise bărbatul. Acum vreau să ridicaţi mingea în aer amândoi.
Nu se auzi nimic în timp ce Mika şi Ruben se concentrară. Mika simţi o durere în spatele ochilor pentru că, deşi mingea nu părea grea, o simţea ca fiind grea în mintea lui. După un minut, Ruben îşi abătu privirea.
— Mă dor ochii, zis el.
— Nu-ţi face griji, îl linişti bărbatul. Cred că sunteţi amândoi prea tensionaţi. Mai bine luăm o pauză de un minut.
Băură amândoi câte un pahar cu apă înainte să încerce din nou.
Mika îşi ridică privirea şi în ochii palizi ai lui Ruben descoperi o ură
adevărată, criminală.
„E nebun, îşi zise Mika. Pare că ar vrea să mă omoare.”
Lui Mika îi trecu prin gând că Ruben ar putea fi un obstacol în scopul lui de a o găsi pe Ellie, iar ura şi mânia din el începură să
crească.
— Bine, zise bărbatul. Să încercăm din nou.
De data asta reuşiră; mingea se ridică în aer şi se învârti în faţa lor.
— Foarte bine, zise bărbatul. Nu vă pierdeţi concentrarea.
Rămâneţi aşa pentru un minut… bine, acum vreau să o împingeţi.
Mika, tu o împingi spre Ruben. Ruben, tu o împingi spre Mika. Să
vedem cine e cel mai puternic.
Mingea nu se mai învârti şi începu să tremure în aer în timp ce
Mika şi Ruben încercară să o împingă unul spre celălalt. Mika fu surprins de cât de simplu era acum că era supărat şi deveni conştient de un nou sunet din mintea lui, ca pocnitul lemnelor în foc. Se simţi puternic dintr-odată şi vru să împingă mingea cu ajutorul mâniei, dar rezistenţa din partea lui Ruben fu puternică şi în câteva secunde se întâmplă ceva la care nu se aşteptaseră: mingea se topi şi luă foc în aer, arzând în flăcări mici. Nici unul din ei nu întrerupse contactul, nici unul nevrând să renunţe, aşa că mingea tremură între ei, umplând camera cu fum negru.
— Opriţi-vă! strigă bărbatul, dar ei nu se putură opri, era ca şi cum privirile le erau lipite de minge.
— Opriţi-vă! strigă bărbatul din nou, lovind cu pumnul în masă.
Mika îşi retrase privirea cu greu şi mingea arzând căzu pe masă.
Alarma de incendiu începu să sune, iar ei inhalară fumul negru.
— Ieşiţi din cameră! le ceru bărbatul, fluturându-şi tableta în aer.
Aşteptaţi afară!
Mika ieşi cu paşi nesiguri pe uşă şi se îndreptă către un şir de scaune, tuşind foarte rău, dar înainte să ajungă la ele se simţi prins de guler şi se trezi doborât la pământ. Privi în sus şi îl văzu pe Ruben peste el.
— Prostule, zâmbi el dispreţuitor. Nu o să mă învingi niciodată.
— Pui pariu? şuieră Mika.
— Da, zise Ruben, râzând. Şi vrei să ştii de ce?
— Sunt sigur că o să îmi spui, Ruben, zise Mika, aşa că dă-i drumul odată.
— Pentru că eşti slab, zise Ruben.
— Ba nu sunt, răspunse Mika.
— Ba eşti! şuieră Ruben, cu chipul contorsionat de dispreţ. Eşti stricat. Te pot mirosi, Mika. Îţi pot mirosi sentimentele, frica şi confuzia, şi paranoia. Mutaţia mea este folositoare, nu ca a ta, degete lipite. Dragostea pentru sora ta te-a stricat.
— Deci eşti un mutant! zise Mika, furios. Cretin răutăcios! Săraca Lara. Cum ai putut să râzi de ea atâţia ani din cauza dinţilor ei când şi tu eşti la fel? Te urăsc şi Audrey la fel. Asta poţi mirosi? Poţi mirosi cât de mult te dispreţuieşte Audrey? Şi că îi este milă de tine? Crede că ai mari probleme şi nu vrea să aibă deloc de-a face cu tine.
Jumătatea cerebrală a lui Mika ştia că era o nebunie să-l enerveze pe Ruben aşa, dar trecuse deja de punctul în care s-ar fi putut opri.
Pocnetul lemnelor de foc din capul lui deveni un zgomot infernal şi, privind cum muşchii lui Ruben se încordează, se bucură. Ruben îşi ridică piciorul ca să-l calce pe piept, dar Mika se rostogoli pe o parte şi în următoarele câteva secunde nu văzu altceva decât umbre neclare în timp ce Ruben se aruncă deasupra lui şi încercă să-l lovească în faţă. Mika vedea roşu în faţa ochilor cu adevărat, era ca şi cum ochii lui se umpluseră de sânge de la ura şi furia care îi curgeau în vene. Îl lovi pe Ruben în gură cu putere şi buza acestuia se sparse, iar Mika fu picurat de sângele lui. Apoi Ruben îşi aduse mâinile în jurul gâtului lui Mika şi începu să strângă. Mika îşi ridică genunchiul şi îl lovi în stomac, gândindu-se că aşa avea să îl dea jos, dar nu reuşi, Ruben îl sugruma şi strânsoarea mâinilor lui era atât de puternică încât ai fi crezut că acestea se transformaseră în piatră. Mika nu mai putea respira, capul îi era fierbinte şi începu să ameţească. Îi împinse capul lui Ruben cu mâna, îl trase de uniformă, încercă să se rostogolească
pentru a-l da jos de pe el, simţindu-se din ce în ce mai panicat. Apoi Mika fu cuprins de un sentiment enorm de frică. O putea auzi pe mama lui plângând, pe Ellie chemându-l şi ceea ce simţi trecu de limitele groazei. Luptă împotriva lui Ruben cu o ferocitate animalică, având capul plin de zgomot, apoi brusc privirile li se întâlniră şi Mika simţi ceva puternic izbucnind din ochii lui. Ruben strigă dintr-odată
ca şi când Mika l-ar fi înţepat în ochi şi căzu pe-o parte pe podea. Se auziră paşi apăsaţi pe hol. Mika se prinse de gât şi încercă să respire.
Un bărbat îi întinse mâna şi îl ajută să se ridice.
