— Te-aș putea ajuta eu. Dacă vrei.
Pete crezuse că era doar o modalitate de a-și umple ziua. Dar descoperi că
era mai mult decât atât. Săptămâna următoare fuseseră împreună la cumpărături. După care Paul Beckman o scosese la cină în semn de mulțumire și, după cină, o invită la el acasă. Pete parcase în spatele mașinii de poliție și rămăsese în fața blocului lui Beckman o oră întreagă, încercând să nu se gândească la ce se întâmpla înăuntru. De-abia după ce se stinseseră
luminile și devenise clar că Ruth nu avea să mai iasă nicăieri în noaptea aceea se hotărâse să plece.
Da, sigur, auzise fel de fel de zvonuri la secția de poliție, tot felul de glume deocheate, și încă păstra amintirea buzelor ei deschise, a ochilor ei mari, a felului în care se uitase la el în ziua aceea în care își înmormântase băiatul.
Dar acum era vorba de altceva, de o mamă îndurerată și de un bărbat însurat. Devlin avusese dreptate în privința ei. Era ceva putred sub gingășia ei.
Nu avea de unde să știe ce mai făcuseră polițiștii în noaptea aceea, dar el se întoarse acasă, băuse două beri și începuse să scrie până îl apucă durerea de cap.
ANCHETA MALONE:
MAMA COPIILOR PĂSTREAZĂ TĂCEREA
Reporter Peter Wonicke
QUEENS, 20 septembrie – Roșcovana aurie aflată în centrul atenției în cazul celor două morți din Queens a refuzat astăzi să comenteze pe seama zvonurilor că are o relație cu un bărbat însurat.
Doamna Malone, care este în prezent separată de soțul ei, a anunțat dispariția celor doi copii pe 14 iulie. Câteva ore mai târziu, poliția a descoperit trupul micuței Cindy, în vârstă de patru ani, într-o parcare abandonată, nu departe de apartamentul în care doamna Malone a ales să continue să locuiască.
Două săptămâni mai târziu a fost găsit și trupul fratelui lui Cindy, Frank Jr., în vârstă de cinci ani, într-o pădurice de pe autostrada Van Wyck, în apropiere de World’s Fair.
Doamna Malone, îmbrăcată cu o jachetă albă peste o rochie crem, cu părul tapat ca să mai câștige câțiva centimetri în raport cu silueta ei minionă, a fost văzută intrând în apartamentul lui Paul Beckman, unul VP - 108
dintre angajații agenției de publicitate Schiller and Klein, chiar înainte de miezul nopții.
O sursă ne-a mărturisit că doamna Malone are mai mulți prieteni de sex masculin. Polițiștii au reușit să afle că doamna Malone este o
„femeie ușoară” care frecventează diferite cluburi de noapte din Flushing și Corona.
Copiii Malone au fost răpiți din dormitorul lor despre care s-a aflat ulterior că fusese închis cu cheia, în timp ce mama lor se afla în camera alăturată. Vecinii spun că nu au văzut niciun necunoscut în cartier în noaptea aceea și că nu s-a întâmplat nimic neobișnuit.
Momentan, poliția nu a făcut nicio arestare în această anchetă.
În dimineața următoare, Pete predă articolul și plecă spre Long Island City. Chelnerița dădu să îl conducă la masa lui obișnuită, dar el o opri și alese o altă masă. De data aceasta voia să-i vadă împreună.
De-abia după ce ajunseră și ei, Pete își dădu seama că risca să fie observat și recunoscut.
Dar, nu, pentru că ei nu-și puteau lua ochii unul de la celălalt. Beckman părea cumva mai duios. Puțin timid. O văzu pe Ruth bucurându-se de atenția lui Beckman, ca o mâță tolănită la soare. Tenul și părul ei erau fine ca mătasea.
— Ești minunată. Așa de frumoasă. Ai putea să ai orice bărbat vrei tu.
Prost e acela care să nu-și dorească să fie cu tine.
După ce se întoarseră la birou, Pete rămase în mașină, privind în gol spre East River, spre luciul apei. Și-l imagină pe Beckman odihnindu-și capul pe sânii ei și pe Ruth ținându-l la pieptul ei până ce îl văzu adormind. Pete și-o imagină întinsă pe pat, ascultându-i răsuflarea, simțind greutatea corpului lui, trupului lui puternic în brațele sale, dorința lui arzătoare.
Articolul acela îl eliberase cumva. Furia îl părăsise și, pentru prima oară, o văzu pe Ruth nu ca o suspectă, nu ca pe soția infidelă a lui Frank, nu ca pe mama lui Frankie și a lui Cindy, ci ca pe iubita cuiva.
Pete o văzuse frustrată, furioasă, plictisită, seducătoare: iar această Ruth era satisfăcută. Așa arăta Ruth cea dorită și plină de dorință.
Își sprijini capul pe tetieră și închise ochii, cu gândul la ea. La toate lucrurile care o făceau diferită de celelalte femei. Cunoscuse multe alte fete în New York: surorile și verișoarele prietenilor săi, ori prietenele și colegele acestora de apartament. În comparație cu orașul său natal, în New York, fetele drăguțe păreau să fie la tot pasul: în fiecare magazin, la fiecare colț de stradă, în orice restaurant, la cinema.
Fetele de acasă erau majoritatea deja căsătorite, triste și îmbătrânite de căsnicie. Câteva dintre ele încercau să își accepte statutul de fete bătrâne.
VP - 109
Fetele de la oraș erau altfel. Veniseră la New York tocmai ca să scape de astfel de limitări. Ele hotărâseră să fie diferite. Să își trăiască viața.
Și, cu toate că Pete era încântat de farmecul fetelor sofisticate, de cariera din Manhattan sau de nonșalanța prefăcută a boemelor din East Village, întotdeauna simțise că avea să ajungă să se căsătorească cu cineva așa ca el.
O fată dintr-un oraș mic, școlită la facultate, dar cineva cu un set de valori și ambiții cu care să se identifice. O fată simpatică și veselă, care poate că purta fuste puțin mai scurte decât acasă, dar genul de fată cu care să fi fost coleg la liceu. Genul de fată pe care să o înțeleagă cumva.
Și iat-o pe Ruth Malone, care nu era deloc genul acela de femeie. Care nu avea nimic în comun cu celelalte femei din viața lui.
Nu-și putea lua gândul de la ea. Și nu era vorba doar despre anchetă: era veșnic în mintea lui, ca o durere de cap, iar lucrul acesta îl speria și îl incita deopotrivă, își aminti de surâsul ei timid, de sunetul râsului ei.
Îi rosti numele cu voce tare și parcă simți în gură aromă de ciocolată.
Ciocolată picantă, ușor amăruie, ca un desert cu un strop de coniac.
Își imagină auzindu-și numele pe buzele ei. Îi zări zâmbetul alb în timp ce îl rosti pe „e”, după care auzi sunetul limbii care se lipi de cerul gurii. Ca o sărutare timidă, dulce.
∵
Friedmann îl chemă din nou pe Pete în biroul lui. Văzu articolul despre Ruth și Paul Beckman pe birou. Friedmann îl împunse cu degetul lui butucănos.