o liniștesc, cu atât făcea mai urât, până ce a început să urle. După care Frank Jr. a început și el să țipe, să-mi spună că avea să mă pârască la mama, că avea să se supere pe mine.
Ruth simți un nod în gât. Deja nu mai putea să respire.
— Am intrat în panică, mi-a fost frică să nu-i trezesc pe ceilalți băieți, așa că i-am dat o palmă lui Frankie, iar pe Cin am luat-o în brațe și am început să
o zgudui. Dar a reacționat și mai urât, a început să țipe. Era roșie la față, urla disperată și avea obrajii uzi de lacrimi – nu mai știam ce să fac. I-am pus o mână la gură și una la gât. După care nu mai știu ce s-a întâmplat, zăcea acolo, inertă și avea un fel de… un fel de spume la gură. Am zdruncinat-o din nou, dar… n-am mai putut face nimic. Și când m-am întors cu spatele, l-am văzut pe Frankie ghemuit pe canapea, cu ochii la mine. M-am apropiat de el, dar el s-a lipit de perete, iar asta m-a enervat și mai tare.
Se uită la ea cu o privire necruțătoare.
— L-ai făcut să-i fie frică de mine. Propriul meu fiu. I-am zis: „Stai liniștit, Frankie, nu s-a întâmplat nimic”, dar el dădea din cap și se bâțâia pe loc. Mi-a zis: „Ai rănit-o pe Cin. Ai rănit-o pe Cin a mea”. Nu voia să tacă, nu voia deloc să tacă și deja nu mai puteam să suport, așa că n-am avut încotro, l-am făcut și pe el să tacă.
De data aceasta simți un tremur în glasul lui și, pentru prima oară, își feri privirea.
— N-am avut încotro.
Se uită lung la el, încercând să zărească măcar o fărâmă din omul pe care îl cunoștea de mai bine de jumătate din viață. Căută umorul lui, tandrețea de care îl știa în stare. Dar nu mai era nici urmă de așa ceva.
Îl iubise cândva pe omul acesta. Îi purtase copiii în pântec.
Îi venea să vomite.
Tatăl lor.
Propriul lor tată.
Simți inima bătându-i cu putere. Sângele îi îngheță în vene de groază.
Începu să tremure din toate încheieturile.
— De ce? De ce ai făcut una ca asta? Frank?
Frank ridică privirea și rămase șocată să îl vadă zâmbind. De parcă era o după-amiază însorită la Coney Island, iar el o servea cu un hotdog. Dar văzu ceva în zâmbetul lui… o strălucire ciudată în ochii lui.
VP - 243
Și chiar dacă rămase cu capul aplecat, cu toate că avea o respirație regulată, cuvintele lui se auziră ca un șuierat:
— Ruth, draga mea, te comportai ca o cățea în călduri. Săreai dintr-un pat în altul. Îți desfăceai picioarele pentru orice bărbat cu bani în portofel și cu un ceas frumos. Erai mamă, dar nu te comportai ca atare. Așa că n-am avut încotro, trebuia să-ți dau o lecție. Și eram gata să te iert dacă mi-ai fi cerut iertare. Și știam că fără copii lângă tine o să ai din nou nevoie de mine. De ajutorul meu. Eram sigur că o să mă chemi înapoi acasă.
O cercetă din priviri, zâmbind.
— Și chiar asta s-a întâmplat, nu-i așa, iubito? Am fost prima persoană pe care ai sunat-o. Aveai din nou nevoie de mine.
De-abia mai observă zâmbetul lui prin ochii plini de lacrimi.
— Te-ai întors la mine.
Și, cumva, tonul arogant din glasul lui rupse vraja, iar Ruth oftă din tot sufletul. Își dădu seama că, în afară de valul de groază și dezgust, era mânată
de furie. Își încleștă pumnii și își simți unghiile intrând în carne, și pentru o clipă simți valul de ură.
Ridică privirea și spuse:
— Dar ne-am despărțit din nou, Frank. Ne-am despărțit. Am mai fost cu alți bărbați după tine.
Frank își trecu o clipă limba peste buze.
— Cu mulți bărbați.
Frank zâmbi din nou.
— Da. Așa e, Ruthie. Știam că aveai să pleci din nou.
Oftă, se lipi de spătarul scaunului și se uită lung la ea.
— La fel cum știam că, odată ce ieși de aici, ai să dispari. Că o să pleci cu Gallagher sau cu un altul și că o să crezi că poți trece peste. Fără mine.
Brusc, scaunul îi alunecă în față, lovindu-se cu picioarele de pământ, Ruth sări, iar el se uită spre gardian și îi făcu semn că nu s-a întâmplat nimic, după
care se apropie de ea. Ea nu voi să cedeze niciun milimetru, dar nu avu încotro și chiar dacă se dădu înapoi, fu suficient de aproape cât să îi simtă
respirația amară când îi spuse:
— Dar oriunde o fi să te duci, cu oricine o fi să te duci, oricât ai face-o pe curva și chiar dacă o să găsești un bogătan prost care să aibă grijă de tine, o să știi ce am făcut și de ce am făcut-o. O să fiu întotdeauna în gândurile tale.
O să primești pedeapsa pe care o meriți.
El se lăsă pe spate, își duse mâinile la piept și o privi din nou cu zâmbetul pe buze.
