Pete făcu repede câteva calcule în minte și dădu din cap că nu.
— Bine, fie, Iisuse Hristoase! Sunteți toți la fel, mereu pe interes. Treizeci de dolari, îmi iei ceva de băut și-ți povestesc tot ce știu.
Pete se uită lung la ea, oftă și spuse:
— Nu ți se pare că ai băut destul?
— Puștiule, nu te mai băga, spuse ea, mândră.
∵
Îl duse într-un bar la subsol, la câteva străzi distanță. De îndată ce intrară
pe ușă, tipul de la bar se arătă nemulțumit și dădu să vorbească.
— E OK, Sam. Nu fac probleme. Și am bani – îmi face cinste amicul meu.
Sam dădu din cap și o atenționă cu un deget grăsun.
— Dacă faci iar ca sâmbătă, să știi că chem poliția, Bee. E ultimul avertisment.
— Da, da. Hai, ne dai ceva de băut? Și tu, arată-i niște verzișori, ce naiba păzești? îi spuse ea lui Pete.
VP - 155
Barmanul aduse băuturile la masa din colț, iar femeia se descălță și începu să-și maseze picioarele. Dădu paharul pe gât și oftă.
— Și ce vrei să știi, domnule reporter?
— Vreau să-mi spui despre Lou Gallagher. Tot ce știi despre el.
— Dă-mi o țigară, dă-mi ăia treizeci de dolari și-ți spun tot ce vrei.
Pete îi întinse pachetul de țigări, deschise portofelul și îi arătă banii. După
care își scoase carnețelul și așteptă.
Îi spuse că numele ei era Bette.
— Mă chema Betty, cu „y”, dar am hotărât să-mi schimb numele când m-am mutat la New York. Și am mai pus eu un „e” la final. Știi tu, ca Bette Davis.
Sună mai șic.
Văzu expresia de pe chipul lui și ridică din umeri.
— Da, mă rog, a trecut mult timp de atunci.
După care îi aruncă un zâmbet, cu dinții ei pătați.
— Să știi că am fost frumoasă la vremea mea. Piele fină, bucle, tot tacâmul. Visam să fiu model. Louie s-a îndrăgostit de mine de prima oară
când m-a văzut.
Citi reticența de pe chipul lui Pete și zâmbi și mai larg.
— Ah, da. M-a luat de fraieră.
— Cum l-ai cunoscut?
— Eram chelneriță. Visam și eu la șansa mea. Lou a venit într-o seară la bar și atât mi-a trebuit. Se tot băga în vorbă cu mine, mă tot invita la el la masă, să-mi facă cinste cu ceva de băut. I-am zis că lucrez, iar el l-a chemat pe șeful meu și i-a zis că îi dă cincizeci de dolari dacă-mi dă liber în seara aia.
Mi s-a părut atât de romantic, zise ea, oftând. Mai am nevoie de un pahar înainte să-ți spun mai multe. Că restul nu-i romantic.
— Ce vrei să bei?
— Cere-i să-mi dea un Orange Blossom, răspunse ea. Beau că-mi place cum se numește, spuse ea, zâmbind.
Barmanul îi aduse băutura și Bette își reluă povestea. Se îndrăgostise de Lou. Foarte tare.
— La început se purta tare frumos cu mine. Îmi cumpăra cadouri, mă
scotea în oraș. Îmi spunea că mă iubește, că vrea să ne logodim. Doar că
zicea că înainte să ne căsătorim voia să devină un om important. Că voia să
aibă bani să mă întrețină, să cumpere o casă frumoasă.
Dădu și al doilea pahar pe gât, iar Pete îi făcu semn barmanului să-i mai aducă.