— Nu, nu, am terminat totul, o liniști Franny. Ei bine, poți duce asta pe masă. Puse jos sticla de vin și îi întinse un bol lui Carmen.
Nu, stai puțin! o opri ea și îi înmână un alt bol.
61
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
Franny voia ca ea să intre în încăpere cu tava care etala cel mai impresionant fel, chiar dacă toți cei de față știau că ea gătise tot ce era pe masă.
Carmen avea părul ud, iar buclele negre îi atârnau grele pe umeri. Așa arătase și părul lui Franny înainte ca ea să descopere epilarea braziliană cu laser sau alte metode folosite la salon. Era primul tratament de înfrumusețare care îi schimbase cu adevărat viața după ce descoperise metoda de decolorare a mustății, pe vremea adolescenței.
— Îți mulțumesc că ne-ai invitat aici, zise Carmen.
Avea pe față un strat gros de machiaj. Lui Franny i se părea de prost gust. La urma urmei, era doar familia de față și nu era vorba decât de cină. Trebuia să se demachieze peste câteva ore. Faptul că
se machiase pentru cei prezenți, la ora aceea, sugera o nesiguranță
permanentă care o enerva la culme pe Franny, atât ca gazdă, cât și ca mamă a lui Bobby, care ar fi vrut ce era mai bun pentru el.
Desigur, Franny nu avea încredere într-o persoană a cărei muncă de o viață era să modeleze altoizii altor oameni. Nu, Altoids erau niște bomboane de mentă. Deltoizii, da. Și totuși, era drăguț din partea ei că făcuse un efort.
— Nu e mare lucru, zise Franny. Ne bucurăm foarte mult că ați putut veni și voi. Și cum mai merg lucrurile la sala de fitness?
— E bine! E aglomerat. E chiar foarte bine. Da, da, zise Carmen, dând de mai multe ori din cap.
— Atunci, mergem? întrebă Franny, făcându-i semn către sufragerie.
Așteptă până ce Carmen trecu în fața ei și își dădu ochii peste cap. Viața ar fi fost mult mai simplă, își spune adesea Franny, dacă
ar fi fost permis ca părinții să selecteze partenerii de viață ai copiilor lor. Nu era nimic în neregulă cu Carmen – din punct de vedere fizic, cel puțin, exceptând lipsa producției de ovule specifică ovarelor ei de patruzeci de ani, dar acesta nu era cel mai mare defect al ei. Era 62
- EMMA STRAUB -
îngrozitor de plictisitoare, iar această problemă nu putea fi rezolvată prin fertilizare în vitro. Și totuși, venise în bucătărie și se oferise să ajute, ceea ce era mai mult decât ar fi putut spune Franny despre copiii ei.
63
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
ZIUA A PATRA
Camera unde stăteau Bobby și Carmen se afla între camera Sylviei și baie, cu vedere spre piscină, ceea ce însemna că exista posibilitatea ca orice zgomot mai puternic decât o șoaptă să fie auzit de toată lumea din casă. Bobby era treaz, dar nu se mișcase încă din pat. Nu-și mișcase nici măcar degetele de la picioare. Carmen sforăia încetișor alături, iar el nu voia să o trezească.
În apartamentul lor din Miami, Carmen se trezea înainte de răsăritul soarelui. Clienților ei le plăcea să facă exerciții înainte de a se îndrepta spre birouri, așa că ea începuse să-și programeze ședințele de la cinci și jumătate dimineața până la zece. Apoi urma pauza până la aglomerația de la ora mesei, având din nou clienți de la unsprezece și până la două după-amiaza.
Avea în jur de opt clienți pe zi, uneori chiar mai mulți. Toți cei de la Total Body Power știau că ea obținea rezultate și că lucra mult mai dur decât ceilalți instructori. Cu unii dintre clienții ei se întâlnea de peste zece ani, încă de când terminase cursurile de kinetoterapeut și lucra la YMCA10. Bobby venise la sala de fitness solicitând ajutor pentru mușchii spatelui și ai trapezului și așa începuse totul. Desigur, asta se întâmplase pe când Bobby avea bani destui pe care să-i cheltuie pe un antrenor personal de două ori pe săptămână.
Mama lui se trezise – Bobby auzea tigăile troncănind în bucătărie, în timp ce erau puse sau ridicate de pe aragaz. Probabil că distribuia clătitele ori spărgea ouăle. Sau ambele lucruri. Lui Franny îi plăcea să se dea în spectacol când era vorba de o adunare
– să separe albușul de gălbenuș folosind o singură mână sau să
încălzească siropul pe aragaz. Moneda de schimb preferată a mamei 10 Young Men’s Christian Association – Asociația Creștină a Tinerilor 64
- EMMA STRAUB -
sale era mâncarea. Atunci când Sylvia era mică și Bobby era încă
acasă, Franny turna aluatul pentru clătite în forme de animale care-i entuziasmau pe amândoi – chiar dacă Bobby considerase întotdeauna că ar fi fost datoria lui ca frate mai mare să pretindă că
nu-i păsa de așa ceva.
Carmen mormăi și se întoarse pe o parte, trăgând cearșaful cu ea.
— Bună dimineața, zise Bobby, folosind cel mai bun timbru de crainic TV. Carmen îl înghionti în piept fără să deschidă ochii. E
târziu, adăugă el.
— Cât de târziu? întrebă ea, ținând în continuare ochii închiși.
— Trecut de opt.
— Dumnezeule!
Carmen se ridică în capul oaselor, sprijinindu-se de tăblia din fier forjat a patului. Era îmbrăcată în pijamaua ei: o pereche de boxeri decolorați – mai vechi decât relația dintre ea și Bobby, care se apropia de șase ani, și o cămașă roz pal care-i atârna lălâie pe torace și pe sânii mici, sfârcurile ferme și întunecate întrezărindu-se prin țesătura subțire. Dacă cineva i-ar fi întrebat pe membrii familiei Post ce trupuri i se păreau atractive lui Bobby, toți ar fi știut răspunsul la această întrebare: cele de gimnaste robuste, trupurile de femei care nu ar fi putut ovula nici dacă le-ai fi dat un milion de dolari. Lui nu-i păsa. Lui Bobby îi plăcea cât de dur își lucra Carmen trupul. Coapsele erau cărțile ei de vizită; bicepșii ei îi făceau reclamă. Arăta puternică și serioasă și chiar așa și era. Bobby respecta faptul că ea știa întotdeauna ce voia – de la sine și de la clienții ei. Dacă i-ar fi spus să se culce la pământ și să facă douăzeci de flotări, el ar fi făcut-o fără să comenteze. Carmen avea un al șaselea simț când era vorba de corpul uman și își dădea seama de ceea ce ar fi fost în stare să facă un om dacă l-ar fi încurajat. Era una dintre calitățile pe care Bobby le admira cel mai mult la ea.
— Când ai de gând să vorbești cu ei despre bani?
Bobby plănuise de luni întregi o conversație serioasă cu părinții 65
