— Desigur, zise Franny și începu să se caute de parcă avea să
găsească din senin un aparat foto în jurul gâtului.
Sylvia îi întinse telefonul ei.
Franny miji ochii și se uită nedumerită la ecranul acestuia, iar stomacul Sylviei se strânse dureros, dar ce putea face? Se uită
disperată la fratele ei, care, ca prin minune, înțelese.
— Lasă-mă pe mine, mamă! spuse Bobby. Îndreptă telefonul spre Joan și Sylvia, apoi îi așteptă să se așeze pentru poză.
— În regulă, zise Sylvia.
Se întoarse cu fața spre Joan, astfel încât să iasă în profil.
Fără să mai dea înapoi, întinse mâna și apucă bărbia lui Joan, întorcându-i gura spre ea. Îl sărută o clipă, apoi se desprinse de el, sperând ca fratele ei să-i fi făcut mai mult decât o poză.
— În regulă, zise ea din nou.
Joan părea stupefiat. Își trecu ușor degetul mare și arătătorul peste buza inferioară.
— Drum bun, le ură el.
Deschise brațele cu intenția de a o îmbrățișa pe Sylvia, dar aceasta îi trase o palmă peste mână, ferindu-se.
— Sperăm să fie bun, da, zise ea încrucișând brațele și încuviințând din cap.
Așteptă apoi ca Joan să se urce din nou la volanul mașinii sale și să se îndrepte spre autostradă – ceea ce se și întâmplă.
— Ei bine, începu Franny, apoi renunță.
— Eu conduc, se oferi Bobby.
Jim încercă să protesteze, dar Franny îl trase după ea pe bancheta 251
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
din spate, iar el se conformă. Bobby le întinse geanta care nu încăpuse în portbagaj, iar ei o așezară pe genunchi. Sylvia se urcă în față. Uneori dragostea nu era împărtășită. Uneori dragostea nu era deloc dragoste, ci doar un moment pasional împărtășit pe o plajă.
Durea, desigur, dar Joan îi făcuse o favoare. Sylvia pleca acasă
femeie și total schimbată. La naiba cu Katie Saperstein, la naiba cu Gabe Thrush. La naiba cu toți. Obținuse exact ce-și dorise. Sylvia își puse ochelarii de soare și deschise radioul.
— Rock and roll, zise ea, referindu-se la ritmul propriei inimi, care bătea nebunește.
*
Bobby trebuia să se decidă la aeroport încotro să meargă – zborul lui avea destinația Miami, dar acolo nu era nimic pentru el. Franny și Jim se gândeau că ar fi trebuit să meargă cu ei la New York pentru o vreme, până ce avea să găsească o soluție în legătură cu datoria, cu Carmen și cu locuința sa. Compania Iberia putea să-i ofere un bilet standby44 spre JFK, dar zona de îmbarcare părea aglomerată, iar Bobby își făcea griji că nu avea să găsească loc în avion.
În terminalul enorm nu era nimic de mâncare, cu excepția unor sandviciuri cu șuncă, așa că mâncară cu toții acele sandviciuri.
— Dar nu sunt rele deloc, zise uimită Franny gustând din al ei.
Bobby își luă două.
Sylvia și părinții ei stăteau împreună pe scaune, bagajele fiindu-le împrăștiate pe jos și pe genunchi. Sylvia aștepta cu nasul într-o carte, iar Franny și Jim ședeau tăcuți, privind în gol. Din când în când, Jim o cuprindea cu brațul pe Franny și o strângea la piept, apoi îi dădea din nou drumul. Bobby ar fi vrut să aibă la el o carte.
Avea niște filme pe iPad, dar nu prea avea chef să se uite la ele.
Carmen își „uitase” ghidul ei stupid „ajută-te singur” în urmă –
44 Fără loc
252
- EMMA STRAUB -
intenționat, fără îndoială dar Bobby îl lăsase acasă.
— Mă duc să mă uit la reviste, zise Bobby, și o luă din loc.
Terminalul era nesfârșit, un hol lung cu o mulțime de porți, având un tavan foarte înalt și un trotuar mobil, pentru a-i transporta mai ușor pe pasageri dintr-un capăt în altul. Bobby intră
în unul dintre micile magazine și se opri în fața stativului cu reviste.
Majoritatea erau în limba spaniolă, dar văzu și un teanc de ziare The New York Times și câteva reviste în engleză – inclusiv ediția britanică
a revistei „Gallant”, pe care o ignoră cu loialitate. Bobby alese un exemplar al ziarului Times și un roman de ficțiune de care auzise recent. Își verificase e-mailul înainte de a pleca din casă și își spusese că, dacă avea vreun mesaj de la Carmen, urma să se întoarcă la Miami, dar ea nu-i trimisese niciun mesaj. Și ce rost ar fi avut să se întoarcă, dacă știa deja că era o alegere proastă? Carmen era cea care pusese punct. Fusese mai ușor pentru amândoi în acest fel – sau, cel puțin, pentru el.
